VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

       Z ăvoiul râmnicean se întinde între malul Olăneștiului și Iazul Morilor. Primele amenajări ale grădinii publice datează din vremea domnitorului Barbu Știrbei. « Prin afișul din 9 august 1850, dat cu prilejul vizitării localității, domnitorul Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblare obștească (... ) ».      « Zăvoiul, grădina mare — menționează Cella Delavrancea cu copaci de o excepțională mărime. Plute bicentenare își înalță falnice brațe, sălcii colosale la marginea lacului lasă să curgă șiroaie de verdeață » (Râmnicu Vâlcea, în Scrieri , Editura Eminescu, p. 300).      Dar Zăvoiul, cu cărările sale umbrite de frunzișul copacilor seculari, cu oglinda strălucitoare a lacului, cu fântânile sale cu apă, cu statuia impunătoare a lui Știrbei Vodă, avea să fie martorul manifestărilor din timpul revoluției de la 1848, cu care prilej s-a intonat aici imnul libertății naționale Deșteaptă-te române. Sursa  Costea Marinoiu , Itinerare vâlceane, Editura Sport –

    În Râmnicu-Vâlcea, în perioada interbelică, existau  câteva hoteluri amplasate în centrul tradițional al urbei: „Bulevard”, „Regina Maria”, „Splendid”, pe strada Traian, „Bristol”, pe Mihai Bravu și „Central”, pe Terasă. Cel mai reprezentativ a fost Hotelul „Splendid” , care era vecin cu elegantul restaurant-grădină „Elysee”. Clădirea alcătuită din parter și etaj a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea și renovată la începutul secolului al XX-lea în stil neoclasic. Pe înălțimea etajului se înscriau două balcoane. Cel de pe fațada de vest avea balustrade din zidărie, iar cel de pe colț avea o balustradă din fier forjat în stilul Art Nouveau. Poziția sa centrală, în apropierea tribunalului, făcea să-i crească importanță. Râmnicu Vâlcea 1971 Sursa  www.istorielocala.ro