VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  O   imagine document din 1916 care prezintă Statuia Independenței, la numai un an de la finalizarea lucrărilor la acest simbol al orașului.   Impunătorul monument a fost dezvelit în luna mai a anului 1915 şi este opera a sculptorului craiovean Ion Iordănescu. Statuia a fost ridicată la iniţiativa fostului prefect Gheorghe Sabin, unul dintre vâlcenii care au participat la războiul de eliberare de sub jugul otoman. Acesta s-a ocupat personal de colectarea de fonduri de la populaţie pentru ridicarea monumentului. Se poate observa foarte bine un al reper al orașului de la începutul secolului al XIX-lea - Foișorul de foc (chiar în spatele Monumentului Independenței) Un alt lucru despre care nu mulți râmniceni știu, este că pe Dealul Capela a exista și un Foișor de foc. Foișoarele de foc aveau rolul de a adăposti un pompier care, de la înălțime, supraveghea orașul, pentru a vedea dacă undeva pe cuprinsul său a izbucnit un foc. Dacă observa într-un colț al orașului flăcări anunța unitat

Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)        Cum ieși din Defileul Oltului drumul se bifurcă. Partea dreaptă peste râul Lotru alături cu calea ferată, iar partea din stânga merge la Brezoiu. Brezoiu este așezat admirabil, înconjurat de munți păduroși, pe malul râului Lotru. Asemeni un însemnat centru industrial, aci fiind societatea ,Carpatina," pentru exploatarea de păduri și industria lemnului Societatea Vasilatu    pentru același scop.      Pe malul opus al șoselei se află calea ferată îngustă a societăților, care transportă în vagonete buștenii din pădurile exploatate de pe văile Păscoaia și Vasilatul, văi foarte frumoase prin sălbăticia lor. Se poate merge cu vagonetele pe aceste văi, cum și excursii pe plute în minunata vale a Oltului, având-se autorizație de la direcția societății respective. Afară de buștenii aduși cu vagonete, mai vin exploatările mai îndepărtate Voineasa, Voineşița, Galbenu, vin pe calea apei, purtați de

  Călimănești. Trenul în Halta Ostrov (Păușa) 1928 Foto Regal Pandelescu. Carte poștală tip fotogravură color, circulată Editura Gh. Fundetureanu, R Vâlcea

  Mănăstirea Hurezi, locul unde Regina Maria ar fi dorit să fie înmormântată Mănăstirea Hurezi a fost unul din locurile pe care Regina Maria le-a avut aproape de sufletul său, fiind fascinată de frumusețea sfântului locaș,  lucru consemnat în însemnările sale.            În toamna anului 1916 (în timpul Primului Război Mondial), în cartea sa ,,Povestea vieții mele” , regina consemna : ,,Scumpa noastră Oltenie nu mai poate fi apărata. E un gând ce nu se poate îndura, totuși se pare că ne e scris ca partea cea mai bogată, cea mai frumoasă, cea mai româneasca din țara noastră să fie năpădita de dușmani. Mă gândesc la frumosul meu Horezu, minunata mănăstire alba. Mi se spune acum ca tocmai acolo se dau luptele, așadar nici o picătura de amărăciune nu trebuie sa rămână negustată. Vor distruge acel colțișor de pace ales al inimii mele și care mi-e atât de drag, încât am cerut sa fiu înmormântată acolo când îmi va veni ceasul“. Legătura sa de suflet cu Hurezi este reluată în volumul d

       Z ăvoiul râmnicean se întinde între malul Olăneștiului și Iazul Morilor. Primele amenajări ale grădinii publice datează din vremea domnitorului Barbu Știrbei. « Prin afișul din 9 august 1850, dat cu prilejul vizitării localității, domnitorul Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblare obștească (... ) ».      « Zăvoiul, grădina mare — menționează Cella Delavrancea cu copaci de o excepțională mărime. Plute bicentenare își înalță falnice brațe, sălcii colosale la marginea lacului lasă să curgă șiroaie de verdeață » (Râmnicu Vâlcea, în Scrieri , Editura Eminescu, p. 300).      Dar Zăvoiul, cu cărările sale umbrite de frunzișul copacilor seculari, cu oglinda strălucitoare a lacului, cu fântânile sale cu apă, cu statuia impunătoare a lui Știrbei Vodă, avea să fie martorul manifestărilor din timpul revoluției de la 1848, cu care prilej s-a intonat aici imnul libertății naționale Deșteaptă-te române. Sursa  Costea Marinoiu , Itinerare vâlceane, Editura Sport –

    În Râmnicu-Vâlcea, în perioada interbelică, existau  câteva hoteluri amplasate în centrul tradițional al urbei: „Bulevard”, „Regina Maria”, „Splendid”, pe strada Traian, „Bristol”, pe Mihai Bravu și „Central”, pe Terasă. Cel mai reprezentativ a fost Hotelul „Splendid” , care era vecin cu elegantul restaurant-grădină „Elysee”. Clădirea alcătuită din parter și etaj a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea și renovată la începutul secolului al XX-lea în stil neoclasic. Pe înălțimea etajului se înscriau două balcoane. Cel de pe fațada de vest avea balustrade din zidărie, iar cel de pe colț avea o balustradă din fier forjat în stilul Art Nouveau. Poziția sa centrală, în apropierea tribunalului, făcea să-i crească importanță. Râmnicu Vâlcea 1971 Sursa  www.istorielocala.ro

         Schițele pe care Amedeo Preziosi le-a realizat în România au o valoare narativă incomparabilă prin comparație cu cele făcute pe alte meleaguri. Ele câștigă printr-un colorit variat și nuanțat, totul fiind susținut de o rețea de linii evocatoare și precise. Activitatea din România pare că l-a înscris într-o nouă etapă în cariera sa plastică. Toate lucrările sale din România sunt interesante prin inedit și autenticitate. Prin fazele diferite de execuție în care ele au rămas istoriei - unele doar începute, altele avansate, altele neterminate, ele permit istoricilor și criticilor de artă să facă o reconstituire a modului în care acesta a lucrat.                                         Mănăstirea Hurezi Toate schițele și acuarelele sale arată istoricilor o persoană capabilă de o muncă febrilă, de maxim o oră, timp în care finaliza practic un tablou. El fixa pentru început orizontul, apoi schița cu creionul linii sinuoase, continui în funcție de necesități, adâncea execuția și o tri