Fragmente din Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924) Defileul ține tot răcoros și umbrit de culmile înalte ale munților, pe o întindere de unsprezece km. Drumul e îngust și cotit, strâmtorat de capriciile apei dintr'o parte, din cealaltă de rigiditatea stâncii în care e tăiat. În acest defileu sunt patru tunele, dintre cari 2 sunt atât de lungi, încât îți pare că trenul a intrat, dar a uitat să mai iasă, de sub pământ . După al patrulea tunel, locul se lărgește, Oltul face un ostrov, drumul se bifurcă: o parte o ia la stânga spre Brezoiu, Malaia Voineasa, altă parte continuă la dreapta și înainte, trecând alături de linia de cale ferată, peste podul de fier al râului Lotru. Lăsăm la dreapta un drum, care, trecând un alt pod de fier peste Olt, duce la Gara Lotru și urmăm tot înainte. Drumul se împletește cu Oltul și calea ferată, care trece printr'un tunel chiar pe sub șosea. La un moment dat, pe dreapta la înălțimea șoselei vedem o mică bise