Treceți la conținutul principal

Farmacia ,,La Coroana Regală” (,,Farmacia Bejan”)

Farmacia ,,La Coroana Regală” (,,Farmacia Bejan”)

     

   În jurul anului 1880, Ion Paslawsky Bejan deschide o farmacie „La Coroana Regală” pe care o conduce până în 1914, când moare. Este îngropat la Cimitirul Sf. Ioan Botezătorul. Farmacia sa va fi condusă, pe mai departe, de soţia, Iosefina. Între 1935-1940, farmacia ajunge în grija fiicei, Mira, şi ginerelui Dinu Simian. A funcţionat pe Ştirbei Vodă, nr. 2, în casele proprietatea familiei Bejan, ridi­cate între 1900 şi 1901 (Fondul Camerei de Comerţ şi Industrie, dosar 41/1932).



        Iată cum era descrisă farmacia de către medicul oraşului urbei, D. Sabin, la 1903: „Farmacia La Coroana Regală a lui I.P. Bejan, strada Traian, colţ cu strada Călăraşilor, clădire nouă compusă din oficiu spaţios, luminat, aerat, un laborator, o cameră de materiale, pivniţă bună, pod şi cămară, cameră pentru personal, totul curat şi bine întreţinut. Conduce proprietarul, un asistent în farmacie şi un elev. Vasele curate, bine astupate, bine etichetate, material după farmacopee în cantitate suficientă şi de bună calitate” (dosar 4/1903).

        O nouă descriere a farmaciei, după cartea Mira, editată de către Editura Al­ba­tros, Bucureşti, 1998: „La Coroana Regală – farmacia lui Iosif şi Iosefina Pas­lawsky Bejan, din Râmnicul Vâlcii”, „Rafturile erau executate din lemn de esenţă scumpă şi lucios, adus din străinătate, erau încărcate cu borcane, mo­jare, sticle şi sticluţe din cel mai fin porţelan, din cea mai fină sticlă, comandate special din Franţa, Olanda şi Germania, adevărate bijuterii. În interiorul farmaciei, la scara de la intrarea casei, care suia spre odăile de la etaj, se afla bustul sculp­tat de un meşter florentin a lui I.P. Bejan. 

        Intrarea în farmacie se făcea printr-o uşă mare cu gema de cristal, pe acre se afla gravat numele farmaciei – La Coroana Regală – sub care era înscris anul de înfiinţare precum şi numele pro­prietarului. În faţa clădirii, se afla Piaţa Trăsurilor, unde stăteau câteva birji hodorogite, al căror parcurs principal era du­sul şi întorsul de la gară, la orele trenurilor şi, uneori, transportarea la domi­ciliu a beţivilor care ieşeau clătinându-se din cârciumile din apropiere. Tot acolo, se afla şi marele şi singurul magazin cu haine de gata din Râmnic, cu firma „La Doi lei” a lui Fusman”.

        Farmacia a rezistat şi a funcţionat până la actul de naţionalizare din 11 iunie 1948 după care, în scurt timp, a dispărut şi odată cu ea şi bijuteriile inventarului farmaceutic dosar 24/1947).



Sursa: După articolul „Viaţa medicală în Oltenia” de dr. V. Gomoiu, din „Oltenia”, Fundaţia Culturală Regală Regele Mihai I, Regionala Oltenia, 1943.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

  Femei din Zătreni, la moara de la Olteț (jud. Vâlcea, 1929)        Imaginea prezintă un grup de femei îmbrăcate în port specific zonei; cămașă încrețită în jurul gâtului, două catrințe (oprege) strânse pe talie cu bete. Femeile sunt desculțe. Poartă pe cap, pentru a se proteja de praful fin de făină din moară, tulpane albe din țesătură subțire de bumbac. Sursa   Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

Chimia Râmnicu Vâlcea - câștigătoare a Cupei României în 1973

         Chimia Râmnicu Vâlcea, câștigătoarea uneia dintre cele mai surprinzătoare finale a Cupei României din istoria fotbalului românesc               Chimia Râmnicu Vâlcea a existat în fotbalul românesc din 1946 până în 2004, când s-a desființat. Totuși, Chimia rămâne pe lista câștigătoarelor de Cupa României.           Chimia este ultima câștigătoare de Cupă de divizie inferioară. A fost atunci condusă de tânărul Dumitru Dragomir, care peste ani a devenit președintele LPF.           Ediția 1972-1973 a Cupei României a fost cu adevărat una ieșita din tipar. În acele vremuri campionatul era dominat de Steaua, Universitatea Craiova, FC Argeș, Dinamo București, în timp ce în finala cupei au ajuns doua echipe considerate ,,desculțe’’. Chimia Rm. Vâlcea, divizionara B si Constructorul Galați, o echipa pierduta aievea prin negura …Diviziei C. 1973 RM. Vâlcea.,,Ch...