Farmacia ,,La Coroana Regală” (,,Farmacia Bejan”)

     

   În jurul anului 1880, Ion Paslawsky Bejan deschide o farmacie „La Coroana Regală” pe care o conduce până în 1914, când moare. Este îngropat la Cimitirul Sf. Ioan Botezătorul. Farmacia sa va fi condusă, pe mai departe, de soţia, Iosefina. Între 1935-1940, farmacia ajunge în grija fiicei, Mira, şi ginerelui Dinu Simian. A funcţionat pe Ştirbei Vodă, nr. 2, în casele proprietatea familiei Bejan, ridi­cate între 1900 şi 1901 (Fondul Camerei de Comerţ şi Industrie, dosar 41/1932).

        Iată cum era descrisă farmacia de către medicul oraşului urbei, D. Sabin, la 1903: „Farmacia La Coroana Regală a lui I.P. Bejan, strada Traian, colţ cu strada Călăraşilor, clădire nouă compusă din oficiu spaţios, luminat, aerat, un laborator, o cameră de materiale, pivniţă bună, pod şi cămară, cameră pentru personal, totul curat şi bine întreţinut. Conduce proprietarul, un asistent în farmacie şi un elev. Vasele curate, bine astupate, bine etichetate, material după farmacopee în cantitate suficientă şi de bună calitate” (dosar 4/1903).

        O nouă descriere a farmaciei, după cartea Mira, editată de către Editura Al­ba­tros, Bucureşti, 1998: „La Coroana Regală – farmacia lui Iosif şi Iosefina Pas­lawsky Bejan, din Râmnicul Vâlcii”, „Rafturile erau executate din lemn de esenţă scumpă şi lucios, adus din străinătate, erau încărcate cu borcane, mo­jare, sticle şi sticluţe din cel mai fin porţelan, din cea mai fină sticlă, comandate special din Franţa, Olanda şi Germania, adevărate bijuterii. În interiorul farmaciei, la scara de la intrarea casei, care suia spre odăile de la etaj, se afla bustul sculp­tat de un meşter florentin a lui I.P. Bejan. 

        Intrarea în farmacie se făcea printr-o uşă mare cu gema de cristal, pe acre se afla gravat numele farmaciei – La Coroana Regală – sub care era înscris anul de înfiinţare precum şi numele pro­prietarului. În faţa clădirii, se afla Piaţa Trăsurilor, unde stăteau câteva birji hodorogite, al căror parcurs principal era du­sul şi întorsul de la gară, la orele trenurilor şi, uneori, transportarea la domi­ciliu a beţivilor care ieşeau clătinându-se din cârciumile din apropiere. Tot acolo, se afla şi marele şi singurul magazin cu haine de gata din Râmnic, cu firma „La Doi lei” a lui Fusman”.

        Farmacia a rezistat şi a funcţionat până la actul de naţionalizare din 11 iunie 1948 după care, în scurt timp, a dispărut şi odată cu ea şi bijuteriile inventarului farmaceutic dosar 24/1947).

Sursa: După articolul „Viaţa medicală în Oltenia” de dr. V. Gomoiu, din „Oltenia”, Fundaţia Culturală Regală Regele Mihai I, Regionala Oltenia, 1943.