VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  24 Iunie   - ZIUA UNIVERSALĂ A IEI - sărbătorită în ţara noastră şi în comunităţile româneşti din întreaga lume O mamă din Călimănești alături de copii ei,1917      ,,Ziua Nașterii Sf. Ion Botezătorul, poporul o numește Sânziene sau Drăgaica și nu e bine să lucrezi, căci te pocește, vei înebuni și vei juca ca Drăgaicele. Drăgaicele sunt o specie de şoimane, rusalii sau sfinte, cari opăcesc pe oameni. În această zi femeile, și cu deosebire cele ce descântă, plecă de noapte pe câmp și adună din tot felul de ierburi și buruene, pe cari le păstrează peste an pentru leacuri. Cu deosebire usturoiul luat din Sânziene e minunat de bun pentru leacuri. În ziua aceasta e bine să umbli încins cu o cicoare, căci nu te vor durea șalele și vel fi ferit de a fi luat din Drăgaice.’’ Parohul Teodor Bălăşel      Fragment din articolul ,,Superstițiile poporului'' publicat în revista   Albina : Revistă enciclopedică populară, 05, nr. 12-13, 23-30 decembrie 1901 Doamnă din Râmnicu-Vâlcea,  îmbră

    Invitație în excursie: Stațiunile Călimănești, Căciulata și Cozia.           Prezentare video a stațiunilor vâlcene și imagini inedite de pe Insula Ostrov, Valea Oltului, Muntele Cozia, Podul spre Ostrov, Păușa realizată în 1978

  Biserica de lemn din Grămești se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Biserica din Grămești (1910) Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre cele mai însemnate la sud de Carpați. Ea face parte dintr-un număr restrâns de biserici ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare.   Fotografie din 1910 Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boierești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în retrageri succesive, prin rafinamentul îmbinărilor și decorațiilor, prin colecția de inscripții adunate pe pere

  Râmnicu Vâlcea – Bulevardul Tudor Vladimirescu Bulevardul Tudor Vladimirescu văzut prin lentila timpului – imagini și vederi vechi. Am încercat să păstrez aceeași perspectivă, selectând în ordine cronologică, imagini din trecut ale Bulevardului, însoțite de cuvintele lui Constantin Mateescu care ne poartă într-o plimbare virtuală în vechiul Râmnic.  R. Vâlcea - Bulevardul (1917) R. Vâlcea - Bulevardul (1923)                 ,,Dacă orașele transilvănene își împodobesc centrul cu o piață mare, un ring, după modelul burgurilor medievale apusene, cele din vechea Țâră Românească au în compensație o stradă principală, de obicei largă, aerisită, emblema definitorie a așezării, unde se petrece miracolul cotidian al vieții. Râmnicu Vâlcea - Bulevardul T. Vladimirescu (1940) Râmnicu Vâlcea - Bulevardul (1950) Pentru Râmnicu Vâlcea, bulevardul Tudor Vladimirescu, sau, simplu, Bulevardul, cum i se spunea în perioada interbelică, a reprezentat mai mult de o jumătate de secol locul geometric