Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Râmnicu Vâlcea – Bulevardul Tudor Vladimirescu

 

Râmnicu Vâlcea – Bulevardul Tudor Vladimirescu

Bulevardul Tudor Vladimirescu văzut prin lentila timpului – imagini și vederi vechi. Am încercat să păstrez aceeași perspectivă, selectând în ordine cronologică, imagini din trecut ale Bulevardului, însoțite de cuvintele lui Constantin Mateescu care ne poartă într-o plimbare virtuală în vechiul Râmnic. 

R. Vâlcea - Bulevardul (1917)

R. Vâlcea - Bulevardul (1923)

        ,,Dacă orașele transilvănene își împodobesc centrul cu o piață mare, un ring, după modelul burgurilor medievale apusene, cele din vechea Țâră Românească au în compensație o stradă principală, de obicei largă, aerisită, emblema definitorie a așezării, unde se petrece miracolul cotidian al vieții.


Râmnicu Vâlcea - Bulevardul T. Vladimirescu (1940)


Râmnicu Vâlcea - Bulevardul (1950)

Pentru Râmnicu Vâlcea, bulevardul Tudor Vladimirescu, sau, simplu, Bulevardul, cum i se spunea în perioada interbelică, a reprezentat mai mult de o jumătate de secol locul geometric unde s-au consumat cele mai importante evenimente ale urbei.

Bulevardul T. Vladimirescu - R. Vâlcea (1962)

Bulevardul Tudor Vladimirescu (1969)

Tăierea Bulevardului, pornind de la Capela și trecând prin viile ce coborau spre Olt a fost fără îndoială o idee fericită. E greu de imaginat cum ar fi arătat orașul fără această stradă în pantă, care unește axial Capela cu lunca de odinioară a Oltului. Așa cum este, Bulevardul formează, împreună cu calea lui Traian, o cruce pe care e răstignit întregul centru-vechi al urbei.


Bulevardul T. Vladimirescu (1971)

Bulevardul T. Vladimirescu (1975)

El, Bulevardul, îi conferă personalitate Râmnicului. Încerc cu ochii minții să revăd orașele mărunte din sudul țârii sau cele din Moldova. Nici unul nu are o stradă care să întrunească într-o măsură atât de mare farmecul cu originalitatea. Bulevardul, cu toate amputările aduse de noua urbanistică, ni se arată și astăzi la fel de tandru și de parfumat, statornic martor înțelept al vremurilor, evadat din amintiri romanțioase.’’

Bulevardul Tudor Vladimirescu (1988)


Bulevardul T. Vladimirescu  (în prezent)


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"