VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

           Podul de cale ferata de la Proieni traversează Oltul și este - alături de podul lui Anghel Saligny de la Cernavoda - unul dintre obiectivele de valoare ale patrimoniului național, fiind considerate minuni ale Europei în materie de arhitectură, dar și ca durată de folosința. Podul de la Proieni (256m) a fost construit în 1899 la celebrele Atelierele Dayde & Pille din Paris (exista inscripția pe pod) si a fost apoi transportat pe bucăți pe Valea Oltului. Nota distinctă a acestei construcții tehnice este dată de curbura sa accentuată, o revoluție tehnică la sfârșitul secolului al XIX-lea.   Amplasarea lui s-a făcut sub îndrumarea inginerului Mihail M. Râmniceanu, iar de atunci a funcționat neîntrerupt 100 de ani. Ieșit din garanție după 100 de ani de folosință, podul CFR de la Proieni a fost însă inclus pe lista Monumentelor Istorice și a fost înlocuit de unul nou, construit în paralel cu cel vechi. Cele două poduri în curbă de la Proieni (vedere aeriană 2020)  Foto: Răzv

   Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni (1924)                                      Hotelul Societății Govora - Călimănești Drumul continuă printre sate curate, pe sub dealuri împădurite, din stânga sa, paralel cu Oltul și calea ferată, cari șerpuiesc pe dreapta.. La un moment dat, drumul de fier trece Oltul pe un frumos și mare pod. Aci este cam jumătatea drumului. De-acum înainte, înfățișarea locului să schimbă, căpătând din ce în ce mai mult aer de regiune muntoasă. În fundul zărei, pe dreapta, străjueşte muntele Cozia, cel mai înalt din regiune, (1675 m. dela nivelul mării) iar coamele stâncoase ce se continuă, dela el spre stânga, parcă astupă complet trecerea mai departe.                                                Călimănești - Podul peste Olt Intrăm în Călimănești, sat frumos de munte, așezat de-a lungul șoselei. La dreapta în mijlocul satului, pe lângă biserica nouă și piață, un alt pod de fier peste Olt, duce la satul și gar

  Carol Popp de Szathmári (n. 11 ianuarie 1812, Cluj - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician transilvănean, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut ca primul foto-jurnalist. Tot în această perioada a străbătut regiunile românești și a imortalizat, în fotografii pline de farmec peisaje, mânăstiri, oameni în costume populare. O mare parte din acestea s-au păstrat în muzee   și biblioteci iar în prezent ele au fost puse la dispoziția publicului prin digitizarea lor. Carol Popp de Szathmari a ajuns și pe meleagurile vâlcene și a realizat fotografii document ale mănăstirilor Cozia, Bistrița sau Horezu (acestea au fost publicate într-o postare pe

 

 

   Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni (1924) Dela Râmnicu-Vâlcea la Ocnele Mari şi Ocnița 8+2 km       Plecăm din Râmnicu-Vâlcea de pe terasa din centru, din faţa magazinului Arsenie, pe str. Traian. Trecem podul de fier peste apa Olăneşti. Urmăm şoseaua până ce se bifurcă. Luăm drunul din dreapta şi inainte. Trecem linia de cale ferată ce merge la Ocnele Mari și Ocniţa şi imediat o nouă bifurcare. Cotim la dreapta brusc şi cam înapoi, urcând un rnic piept chiar in cotitură. Urmăm drumul înainte pană, la Ocnele Mari. Băile şi parcul sunt pe dreapta. Înaintând 2 km. şi traversând calea ferată, ajungem la o bifurcaţie. La stânga se află Băile Ocniţa, în fundul parcului. La dreapta mergem la saline, de unde, puţin la stânga şi înainte, se află închisoarea. Dela Ocniţa se poate merge la Govora. Plecăm din faţa instalaţiilor salinei spre stânga. Trecem prin satul Slătioarele de unde începe scoborarea serpentinei. După putin timp întalnim