Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

La plimbare prin Călimăneștiul de altădata

  Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

                                    Hotelul Societății Govora - Călimănești

Drumul continuă printre sate curate, pe sub dealuri împădurite, din stânga sa, paralel cu Oltul și calea ferată, cari șerpuiesc pe dreapta.. La un moment dat, drumul de fier trece Oltul pe un frumos și mare pod. Aci este cam jumătatea drumului. De-acum înainte, înfățișarea locului să schimbă, căpătând din ce în ce mai mult aer de regiune muntoasă. În fundul zărei, pe dreapta, străjueşte muntele Cozia, cel mai înalt din regiune, (1675 m. dela nivelul mării) iar coamele stâncoase ce se continuă, dela el spre stânga, parcă astupă complet trecerea mai departe.

                                              Călimănești - Podul peste Olt

Intrăm în Călimănești, sat frumos de munte, așezat de-a lungul șoselei. La dreapta în mijlocul satului, pe lângă biserica nouă și piață, un alt pod de fier peste Olt, duce la satul și gara Jiblea, la care gară se opresc călătorii pentru Călimănești și Căciulata, în tot timpul anului, iar în sezon toate trenurile opresc și la Halta Călimănești în fata Ostrovului, de unde se trece Oltul cu podul plutitor și în câteva minute suntem în centrul stațiunii.

       Podul plutitor peste Ostrov

Dacă mai mergem puțin, satul dispare pentru a face loc clădirilor și parcurilor localității Călimănești, cari dau locului un aspect complet civilizat. La prima privire, la stânga, se conturează silueta majestosului Hotel al Societăţei Govora-Călimănești, minunat așezat în mijlocul parcului principal. La începutul parcului se află un bazin cu joc de ape, Poșta și Pavilionul muzicei, în jurul căruia Dumineca și sărbătorile se joacă „Hora din Călimănești" și alte dansuri naționale, în pitorescul costumelor locale.

                                                     Horă țărănescă în curtea băilor

                                                      Hotelurile Jantea

În partea cealaltă parcului se află terenul de tennis. Pe dreapta sunt Hotelurile Jantea No. 1 și 2 ce se înalță din chiar malul Oltului, în fața Ostrovului. Un frumos pod cu arcade, din beton armat, duce prin dreapta, în Ostrov, o neprețuită insulă-parc, înconjurată, de apele Oltului, cu numeroase alei, umbrite de arbori seculari, locul preferit al vizitatorilor pentru plimbări. În fundul Ostrovului, pe stânga, se află o mică bisericuță de Neagoe Basarab, înconjurată de căsuțe în dosul cărora se află florăria, iar în partea dreaptă, pavilionul de muzică, și locul de skating. La capătul Ostrovului o frumoasă clădire, în care se află un bufet-restaurant, cum și o sală mare pentru Cinematograf, spectacole, baluri etc.

                                                         Podul spre Ostrov

                                                              Biserica din Ostrov

                                                         Skating la Ostrov

Pe malul opus intrărei de pe pod a Ostrovului, este o admirabila plajă naturală, unde se fac băi reci în și băi de soare, dătătoare de viață, în care scop s'au construit un număr suficient de cabine. Din centrul stațiunii, înaintând, ajungem la confortabilul Hotel Cozia bine îngrijit și cu o frumoasă terasă, a restaurantului, având o largă privire pe Valea Oltului. Continuând drumul pe șosea, după, o mică pantă, scoborâm cotind puțin pe lângă, impozanta vilă Cantacuzino, ajungem la frumosul hotel Carpați de unde începe Căciulata, cale de 2 km. Însă tot drumul fiind presărat de vile, cari se întrec una pe alta în frumusețe, eleganță, și pitoresc, este greu de spus unde se termină o localitate și unde începe cealaltă.

Hotelul Carpați

Vila Cantacuzino

           Valea Oltului a devenit mai strâmtă. Apa râului se smucește sălbatec din îmbrățișarea rece a stâncilor înfipte în maluri, sau prăvălite în albia sa. Dealurile s'au înălțat și-și arată pe alocuri structura lor de piatră, vrând, în ciuda muntelui Cozia, ce le privește din dreapta, să se numească, și ele munți. Valea se îngustează simțitor. 

Căciulata, a găsit totuși o pajiște verde unde să se așeze la picioarele muntelui abrupt. lsvorul Căciulata, se află așezat sub un imens pavilion de promenadă, ce adăpostește lumea în caz de ploaie. De jur împrejur e un parc bine întreținut, despărțit în două de un pârâu, ce poartă numele localității. Pavilionul și parcul sunt chiar pe malul Oltului, care face o curbă majestoasă drept în fața lor.


                                                             Sursa Căciulata

Un spectacol admirabil, îl dau plutele, trecând chiar prin fața pavilionului și cari, nu arareori, aduc excursioniști dela Brezoi-Lotru. Un bufet și restaurant în jumătatea cealaltă a parcului, face față cerințelor vizitatorilor. Dela Călimănești la Căciulata, pe jos, se poate merge și prin pădure, pe o încântătoare alee, care începe din spatele hotelului Cozia. Aleea trece peste un frumos pod suspendat, aruncat deasupra unei prăpăstii adânci și întunecate și după cale de 30-40 minute, în care timp se poate odihni pe băncile așezate; ajungem la Villa Cosma pe unde scoborâm și traversând șoseaua pe lângă Hotelul Seltea, suntem în parcul Isvorului Căciulata.

                                                               Hotelul Cozia

                                                           Izvorul Căciulata

Stabilimentul băilor Călimănești se află în spatele Marelui Hotel al Societăţei, unde pe lângă, băi minerale chloro-sodice, iodurate, bromurate și sulfurate, are ca anexă, un Institut de Fisioterapie, radio și radiumterapie, amenajat cu instalațiunile cele mai noi pentru curent electric, acid carbonic, inhalații, pulverizații, etc. Apele minerale dela Călimănești sunt indicate în tratarea anemiei, limfatismului și scrofulozei.

Cura cu apa de Căciulata se indică pentru : artritism, gută, rinichi, căile urinare etc. Călimăneștii și Căciulata, pe lângă numeroase hoteluri, au nenumărate vile confortabil instalate, restaurante, cofetării, magazine cu toate cele necesare astfel că pot corespunde exigenților celor mai rafinate, în același timp dând posibilitatea de trai în toate condițiunile. 

                                                       Hotelul Seltea și Vila Cosma


                                                           Podul suspendat  

 Numeroase saloane sunt amenajate pentru lectură, muzică, baluri, serate intime, concerte, sau representaţii de amatori si trupe în trecere. Muzica militară cântă, dimineața în Ostrov, dupe masă la Căciulata, iar seara în parc. Sezonul este 1 Iunie — 1 Octombrie. Însă, cura cu apa de Căciulata se face tot anul, chiar iarna la sursă, clima fiind extrem de dulce si îngăduitoare, sau în sticle, la domiciliu. Aceste localități sunt deservite de linia ferată București—Piatra Olt—R. Vâlcea—Sibiu.

Pentru Călimănești se dă, jos la gara Jiblea, (3 krn de băi), unde se găsesc trăsuri, camioane pentru bagaje, automobile si autobuze, ce aduc lumea dela gară în localitate. În sezon mai funcționează halta Ostrov, mult mai comodă, dela care, trecând Oltul cu un pod plutitor, ne aflăm chiar în Ostrov, la 5 minute depărtare de centrul localității.

                                                                   Gara Jiblea

                                                       Intrarea în Parcul Căciulata

                                             Hotelul Societății Govora - Călimănești

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.