Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2020

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

,,Vederi"" din Băile Govora (anii 70)

                                                                   Vedere din parc – 1978                                                               Vedere din parc – 1978                                                    Vedere din parc. Foto: N. Bogdan 1979                                                              Vedere din parc - 1976                                                              Parcul  Foto: I. Petcu 1977                                                                  Vedere din parc - 1978

Zăvoiul de odinioară

                                                                        Lacul din Zăvoi                                                                     Cascada din Zăvoi        Odată cu Zăvoiul, ce a stimulat de-a lungul timpului atâtea condeie inspirate din a căror producțiune literară s-ar putea înjgheba o consistentă antologie „nobilă și sentimentală", Zăvoiul de odinioară cu lacul acoperit de sălcii plângătoare, cu chioșcuri traforate de anonimi artiști pierduți în ceața vremii, în care duminicile cânta fanfara militară, cu pitici din piatră plantați pe malul lacului și fotografi ce nemureau în câteva secunde pe ostașii în permisie de la cazarmă, ieșiți „la aer" cu iubite de ocazie, pe care le țineau de mijloc, tandru, cu alei pustii în cursul săptămânii, acoperite toamna cu un strat romanțios de frunze pastelate, cu court-urile de tenis, serele de flori ce aduceau lumină și culoare la baluri, nunți, logodne, petreceri și aniversări, cu stadionul de fotbal umil, rudim

VÂLCEA ÎN ACUARELELE LUI AMEDEO PREZIOSI (partea a II-a)

         Schițele pe care Amedeo Preziosi le-a realizat în România au o valoare narativă incomparabilă prin comparație cu cele făcute pe alte meleaguri. Ele câștigă printr-un colorit variat și nuanțat, totul fiind susținut de o rețea de linii evocatoare și precise. Activitatea din România pare că l-a înscris într-o nouă etapă în cariera sa plastică. Toate lucrările sale din România sunt interesante prin inedit și autenticitate. Prin fazele diferite de execuție în care ele au rămas istoriei - unele doar începute, altele avansate, altele neterminate, ele permit istoricilor și criticilor de artă să facă o reconstituire a modului în care acesta a lucrat.                                         Mănăstirea Hurezi Toate schițele și acuarelele sale arată istoricilor o persoană capabilă de o muncă febrilă, de maxim o oră, timp în care finaliza practic un tablou. El fixa pentru început orizontul, apoi schița cu creionul linii sinuoase, continui în funcție de necesități, adâncea execuția și o tri

Vâlcea în acuarelele lui Amedeo Preziosi (1868 - 1869)

                               Piaţa la Râmnicu Vâlcea                                                           De acuarelele lui Amedeo Preziosi te indragostesti pe loc, oriunde le-ai descoperi: la muzeu sau in vreun album tiparit cu grija, pe internet sau in vreo expozitie dedicata peisagistilor. Dupa cele doua scurte vizite in Romania, la invitatia printului Carol I (1868-1869), Preziosi ne-a lasat practic un mic muzeu de arta, un tezaur de arta plastica, dar si importanta sursa de informare pentru istorici si antropologi.      Contele Amedeo Preziosi s-a nascut in 1816 (tata italian, mama frantuzoiaca) in La Valetta. A parasit Malta pentru studii de drept, la cererea tatalui, dar s-a dedicat artelor, la Paris. A revenit in Malta, dar nu pentru a se ocupa de chestii juridice, ci pentru a picta. Din cauza neintelegerilor cu tatal sau a plecat la Constantinopol, atras de acel exotism care ii inflacarase pe romantici. Talentul l-a propulsat rapid, fiind cunoscut atat la curtea sulta

Vederi din Voineasa

                          Colaj. Valea Lotrului.  Imaginile din dreapta, sus și de jos: Vile.  Foto: V. Stamate  1980.  Colaj: Valea Lotrului. Imaginea din stânga, sus: Vila. Fo to: I. Ariton. 1990. Colaj.Foto: Dumitru F. Dumitru. 1978.  Stațiunea balneară așezată într-o pitorească zonă de păduri cu conifere și cu un climat blînd, asigură condiții optime de odihnă sau tratament pentru bolnavii de nevroză astenică, silicoza, precum și un mare spațiu pentru  agrement și turism.  Editor: Uniunea Generală a Sindicatelor din România.  Colaj.  Foto: V. Stamate. 1984.  Vile; Vile la Voineșița.  Colaj.  Foto: I. Nădrag. 1988. Colaj.  1989.  Vedere; Vile. Foto: I. Nădrag. Colaj.  Foto: I. Nădrag. 1998. Colaj.  Foto: I. Nădrag. 1998.  Sursa http: sanuuitam.blogspot.com

Casa judecătorului Gheorghe Petrescu (Râmnicu Vâlcea)

  Casa judecătorului Gheorghe Petrescu (Râmnicu Vâlcea) La mijlocul anilor 20 (secolul trecut), pe actualul bulevard Tudor Vladimirescu, se construia casa judecătorului   Gheorghe Petrescu. Este vorba despre un imobil în stil neoromânesc desfășurată pe demisol, parter înalt, etaj și mansardă. Clădirea poartă semnătura   arhitectuluI Alfred Hugo Cernea iar în prezent găzduiește Casa Căsătoriilor. Sursa UCT MEDIA

Casa Vica Georgescu (Râmnicu Vâlcea)

  Casa Vica Georgescu (Râmnicu Vâlcea)   La începutul anilor 20 (secolul trecut),Vica Georgescu, personalitate a Râmnicului Vâlcea își edifica în orașul natal o frumoaă locuință. Este vorba de o vilă în stil neoromânesc desfășurată pe parter, etaj și mansardă, proiectată de arhitectul Alfred Hugo Cernea.           Vică Georgescu, a fost avocat, membru al partidului PNȚ din 1925, deputat de Vâlcea în 1928, senator P.N.Ţ (în 1932) pe lista judeţului Caraş-Severin, redactor al publicaţiei „Cercul” (1927-1944). Sursa UCT MEDIA

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a IV-a)

            Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a IV-a)   de prof. dr. Florin EPURE, Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea           Cimitirul catolic a fost mutat la poalele dealului Cetaţuia, în anul 1855, unde a fost construită şi o capelă. Primele informaţii certe datează din 10 octombrie 1926. La această dată, preotul paroh Ioan Pasco împreună cu domnii Antonio Copetti, Cernea; Adreani şi Hisek, au hotârât că locurile de veci să fie clasificate, să se facă alei despărţitoare, să se fixeze taxe, şi să se plătească un îngrijitor permanent. S-au făcut donaţii (24 aprilie 1927). Alte donaţii pentru construirea unei cişmele în cimitir unde apare numele lui se fac la anul 1929. Antonio Copetti face parte din Comitetul comunităţii catolice, la 14 iulie 1929, când se strâng bani pentru îngrijitor şi alte cheltuieli. El donează acum suma de 2.000 lei (Arhiva Bisericii Sf. Anton de Padova). Alte case construite de antreprenorul italian, cunoscute după numele celor

Eclipsă totală de soare – 11 august 1999

      Pe 11 august 1999 s-a produs o eclipsă totală de soare, vizibilă și din țara noastră. De fapt eclipsa s-a văzut cel mai bine din țara noastră, de la Râmnicu-Vâlcea (mai exact Ocnele Mari), unde Soarele a fost acoperit de Lună timp de 2 minute  și 23 de secunde. Vă mai amintiți? Foto Agerpress - 11.08.1999

Meci de fotbal intre selectionatele olimpice ale Romaniei si Olandei (1983)

    Meci de fotbal intre selectionatele olimpice ale Romaniei si Olandei (scor 3:0), disputat la Ramnicu Valcea, contand pentru preliminariile Jocurilor Olimpice. 1983-04-27   - AGERPRESS

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a III-a)

  Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a III-a)   de prof. dr. Florin EPURE, Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea Fântâna cu bustul lui Constantin Brâncoveanu din strada Praporgescu, în faţa Primăriei, este un monument istoric şi de for public inaugurat în anul 1913. Sculptorul Constantin Mihăilescu, cioplitorul italian Raimondo Lampone şi Antonio Copetti sunt autorii acestei statui. Mai mult, numele lui Copetti apare pe aceste inscripţii, ca donator de bani la Societatea Ajutorul “Al. M. Alexiu” şi “consilier comunal” al Râmnicului. O altă statuie care poartă semnătura profesorului Mihăilescu, amplasată la intrarea în parcul Zăvoi, în anul 1920, a fost realizată tot cu sprijinul A. Copetti și a echipei lui de pietrari italieni. Lucrarea este dedicată lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești și este executată din piatră ronde-bosse cu placaj parţial de marmură. Monumentul Independenţei (1913-1916) din strada Carol I este opera sculptorului Ioan Iordă