Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Zăvoiul de odinioară

 

                                                                      Lacul din Zăvoi

                                                                    Cascada din Zăvoi


       Odată cu Zăvoiul, ce a stimulat de-a lungul timpului atâtea condeie inspirate din a căror producțiune literară s-ar putea înjgheba o consistentă antologie „nobilă și sentimentală", Zăvoiul de odinioară cu lacul acoperit de sălcii plângătoare, cu chioșcuri traforate de anonimi artiști pierduți în ceața vremii, în care duminicile cânta fanfara militară, cu pitici din piatră plantați pe malul lacului și fotografi ce nemureau în câteva secunde pe ostașii în permisie de la cazarmă, ieșiți „la aer" cu iubite de ocazie, pe care le țineau de mijloc, tandru, cu alei pustii în cursul săptămânii, acoperite toamna cu un strat romanțios de frunze pastelate, cu court-urile de tenis, serele de flori ce aduceau lumină și culoare la baluri, nunți, logodne, petreceri și aniversări, cu stadionul de fotbal umil, rudimentar, având o singură tribună din lemn prea încăpătoare, totuși, pentru amatorii de sport ai unui orășel ca Râmnicul, și, în sfârșit, cu ștrandul, o noutate în epocă, alimentat cu apă limpede din râul Olăneștii, dotat cu un mic restaurant de o oarecare eleganță, construit din lemn, cu mese și scaune de răchită, ocupate de domni în haine albe și domnișoare cu rochii lungi, plisate și pălăriuțe cu boruri largi lăsate grațios în față, cu două trambuline, nisip curat, cabine și un megafon ce transmitea fără întrerupere tangouri, valsuri și „șlagăre" din filmele americane, odată cu Zăvoiul, deci, se mântuia, de fapt, orașul, ce se prelungea, cu case mici, dărăpănate, uitate de nemila vremii, spre Vlădești, apoi spre Olăneștii, pecetluind destinul unei străzi bogate în amintiri, povesti, eresuri.

Constantin Mateescu - Râmnicul uitat

                                                                  Ștrandul Zăvoiu 1938
Alee din gradina  Zăvoi

                                                                                   Grădina Zăvoiu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"