VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  Puţină lume ştie faptul că deşi nu este trecut în arhive ca şi castel, în judeţul Vâlcea, există o astfel de construcţie, un mini castel, mai bine spus, aflat pe teritoriul staţiunii Băii Olăneşti. Numele său este legat atât de doctorul Hoenig, cel care îl înlocuieşte imediat după primul război pe doctorul Puţureanu, în cadrul societăţii „Olăneşti S.A.”, companie înfiinţată de Banca Marmorosch-Blank şi Banca de Scont a României cât şi de Casa Regală. Olăneşti – Băile şi Turnul          În 1940, are loc ocupaţia germană a României şi evident tacit o vânătoare de evrei iar dr. Hoenig este pe lista neagră. Acesta este salvat de casa regală, fiind naturalizat la Olăneşti. Acesta, spun legendele, a dorit să-i ofere regelui Mihai un cadou şi a ales un versant din staţiune, unde a ridicat un mic castel cu două camere de oaspeţi dar şi cu un rezervor de apă. Castelul a fost terminat însă prea târziu, regele Mihai nu a mai beneficiat de el, pentru a o perioadă acesta a fost preluat de B

  Gospodărie din Măldăreşti, județul Vâlcea, sec. al XIX-lea      Reprezentativ pentru aşezările vâlcene de sub munte, gospodăria din Măldăreşti (datând de la începutul sec. al XIX-lea), este formată din casă şi pătul pentru porumb. Construită din bârne rotunde de brad, încheiate la colţuri în crestătură dreaptă, casa are ca element caracteristic „foişorul”, di spus asimetric la faţada principală, cu stâlpi frumos sculptaţi, a cărui menire este de a mări spaţiul utilitar şi de a proteja intrarea în pivniţă (vara, aici se așeza războiul de ţesut sau se amenaja un loc pentru dormit).      Construcțiile originale au fost aduse în Muzeul Satului în 1936. Provenind din zona depresionara a Horezului, dintr-o aşezare răsfirată la poalele dealurilor subcarpatice, ansamblul este caracteristic pentru modul de viaţă al unei populații ce s-a ocupat cu creșterea vitelor, cultura pomilor fructiferi, lucrul la pădure şi meşteşugurile artistice.       Casa este compusă din bucătărie, numită în gra

  Fotograf: Kurt Hielscher (1938) Un stil arhitectural de un nivel calitativ autentic a apărut pe pasmanturile romanești în perioada medievala, acest lucru putându-se observa doar la edificiile religioase, precum bisericile din sate sau monastirile ctitorite si înzestrate de boieri si voievozi. Aceste biserici prezentau, de obicei, o simbioza de elemente – in principal – bizantine și reprezentări etnografice locale, precum motivul frânghiei, simbolul soarelui etc. Un exemplu bun in acest sens este biserica din Câineni județul Vâlcea, din zona subcarpatica sudica, din Valahia. Aceste elemente arhitecturale se regăsesc deseori în stilul arhitectural neromânesc de astăzi. Biserica ”Sfinții Voievozi” din satul Câinenii Mici, județul Vâlcea este monument istoric din România, clasificat cu numărul VL-II-m-A-09712 (datare 807) Biserica rurala în stil bizantin, din satul Câineni, județul   Vâlcea Carte poștală veche

  Troițe – Bălcești - Vâlcea  o ilustrată datată 1935, în care pe lângă cele patru cruci din lemn și piatră vedem și o femeie în port popular îngenunchiată în fața crucii. Portul femeii nu este unul festiv ci unul relativ simplu. Pe spatele fotografiei este tipărită următoarea mențiune:  Foto orig. J. Fischer, Sibiu ...1935. Ca și în cazul altor ilustrate foto realizate de fotograful sibian, anul trecut nu este și anul realizării fotografiei. Fischer și-a reeditat aceste cărți poștale în funcției de cerere și de fiecare dată stocul s-a epuizat foarte repede.      

        Fragment din cartea Hîrtii din arhiva Mănăstirii Hurezului precum și din a Protopopiei Argeșului, din a boierilor Brîncoveni și altor neamuri: găsite în casele proprietății din Brîncoveni și publicate cu o introducere, note și indice ce prezintă o încântătoare descriere a întemeierii Mănăstirii Hurezi (textul este redat integral pentru farmecul limbii de la începutul de secol XIX - cartea este tipărită în 1907).           Mănăstirea Hurezului dezvoltarea și viată ei        Întemeierea mănăstirii În marginea codrilor Vâlcii, într'o minunată vale, împodobită cu toate podoabele firii, se întemeiase încă din vechi timpuri un sat care purta, ca și râul ce curge prin el, numele pasării al cărei bocet se aude noaptea din adâncul acelor păduri străvechi: Huhurezi, prin prescurtare, Hurezîi sau Urezîi 1). Din sus de sat, într'o poiană dintre copacii bătrâni, era și un schit, al cărui ctitor a rămas necunoscut, pe când meșterii plătiți de un Domn atât durat în vecinătatea

               Râmnicu Vâlcea - Piața Traian Articol din Arhivele Olteniei , 05, nr. 25-26, mai - august 1926 (text integral) Mișcarea culturală la Râmnicu Vâlcea   În colțișorul acesta retras de țară se desfășoară în mic și pe tăcute o activitate culturală, care valorifică și intelectualicește această stațiune climaterică, pustie și tăcută iarna, iar acum în vară răvășită și agitată. de încrucișarea automobilelor, ce se perindă pe valea Oltului. Cercul Asociației Profesorilor Secundari, al cărui Președinte este D-nul I. Nisipeanu, a organizat în cursul anului 1925 —1926, o serie de conferințe publice, foarte cercetate de lume, și anume: D-nul Profesor I. Nisipeanu: Filosofia voluntaristă .   D. Voiculescu: Romantismul in literaturile europene . T. G. Domnilor Voievozilor noștri . N. Epure: Trei poezii: «Umbra lui Mircea la Cozia», «1907» și «Oltul». » Profesor I. Nisipeanu: Misticismul la popoarele primitive . E. Pușcariu: Libertatea gândirii și spiritul de toleranța.   Lazar Popescu

            După ce a vizitat Mănăstirea Hurezi ( vezi fotografii aici ), Willy Pragher își continuă călătoria în judetul Vâlcea, trecând prin satul Milcoiu, unde este fascinat de arhitectura caselor ( vezi postarea aici ).          Începutul lunii mai 1942 a fost ocupat cu o călătorie fabuloasă în Transilvania, continuată în Banat, Oltenia și încheiată la Câmpulung Muscel, în Argeș. Călătoria a durat de la 6 până la 14 mai 1942. Penultima zi a călătoriei a fost petrecută prin Vâlcea și Argeș.       Vizitând Râmnicu Vâlcea, cunoscutul fotograf se oprește la Biserica Toți Sfinții pe care o imortalizează în mai multe fotografii. Pentru mai multe detalii despre Willy Pragher citește postarea din 12 aprilie 2019   Mânăstirea Hurezi în fotografiile lui Willy Pragher

Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)        Cum ieși din Defileul Oltului drumul se bifurcă. Partea dreaptă peste râul Lotru alături cu calea ferată, iar partea din stânga merge la Brezoiu. Brezoiu este așezat admirabil, înconjurat de munți păduroși, pe malul râului Lotru. Asemeni un însemnat centru industrial, aci fiind societatea ,Carpatina," pentru exploatarea de păduri și industria lemnului Societatea Vasilatu    pentru același scop.      Pe malul opus al șoselei se află calea ferată îngustă a societăților, care transportă în vagonete buștenii din pădurile exploatate de pe văile Păscoaia și Vasilatul, văi foarte frumoase prin sălbăticia lor. Se poate merge cu vagonetele pe aceste văi, cum și excursii pe plute în minunata vale a Oltului, având-se autorizație de la direcția societății respective. Afară de buștenii aduși cu vagonete, mai vin exploatările mai îndepărtate Voineasa, Voineşița, Galbenu, vin pe calea apei, purtați de

  Călimănești. Trenul în Halta Ostrov (Păușa) 1928 Foto Regal Pandelescu. Carte poștală tip fotogravură color, circulată Editura Gh. Fundetureanu, R Vâlcea

  Mănăstirea Hurezi, locul unde Regina Maria ar fi dorit să fie înmormântată Mănăstirea Hurezi a fost unul din locurile pe care Regina Maria le-a avut aproape de sufletul său, fiind fascinată de frumusețea sfântului locaș,  lucru consemnat în însemnările sale.            În toamna anului 1916 (în timpul Primului Război Mondial), în cartea sa ,,Povestea vieții mele” , regina consemna : ,,Scumpa noastră Oltenie nu mai poate fi apărata. E un gând ce nu se poate îndura, totuși se pare că ne e scris ca partea cea mai bogată, cea mai frumoasă, cea mai româneasca din țara noastră să fie năpădita de dușmani. Mă gândesc la frumosul meu Horezu, minunata mănăstire alba. Mi se spune acum ca tocmai acolo se dau luptele, așadar nici o picătura de amărăciune nu trebuie sa rămână negustată. Vor distruge acel colțișor de pace ales al inimii mele și care mi-e atât de drag, încât am cerut sa fiu înmormântată acolo când îmi va veni ceasul“. Legătura sa de suflet cu Hurezi este reluată în volumul d