Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Gospodărie din Măldărești - Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” - București

 Gospodărie din Măldăreşti, județul Vâlcea, sec. al XIX-lea

    Reprezentativ pentru aşezările vâlcene de sub munte, gospodăria din Măldăreşti (datând de la începutul sec. al XIX-lea), este formată din casă şi pătul pentru porumb. Construită din bârne rotunde de brad, încheiate la colţuri în crestătură dreaptă, casa are ca element caracteristic „foişorul”, di spus asimetric la faţada principală, cu stâlpi frumos sculptaţi, a cărui menire este de a mări spaţiul utilitar şi de a proteja intrarea în pivniţă (vara, aici se așeza războiul de ţesut sau se amenaja un loc pentru dormit).


    
Construcțiile originale au fost aduse în Muzeul Satului în 1936. Provenind din zona depresionara a Horezului, dintr-o aşezare răsfirată la poalele dealurilor subcarpatice, ansamblul este caracteristic pentru modul de viaţă al unei populații ce s-a ocupat cu creșterea vitelor, cultura pomilor fructiferi, lucrul la pădure şi meşteşugurile artistice.



     Casa este compusă din bucătărie, numită în grai local „la foc” şi camera de locuit. Vatra liberă din bucătărie constituie punctul de greutate al acestui spaţiu, în funcție de care sunt repartizate piesele simple de mobilier, lucrate în centrul Romanii de Jos: masa rotundă cu trei picioare, scaunele mici, laviţa pe care se rânduiesc ustensilele de bucătărie. Pe vatră, în tindă, se află ţestul şi oale din lut roşu cu decor simplu, lucrate de olari din Slătioara.



     Camera de locuit („casa”) este încălzită de o „sobă oarbă”, construită din carabidă. Mobilierul din această încăpere este compus dintr-o masă înaltă, aşezată în dreptul ferestrelor şi două paturi dispuse paralel. „Casa” este împodobită cu țesături în culori vii, combinate cu piese sobre, în colorit natural. Farfuriile de ceramică, produse în vestitul centru Horezu, sunt discret ornamentate cu verde şi brun, pe fond gălbui. Încărcătura decorativă redusă, dar deosebit de echilibrată, face ca această construcţie specifică zonei să se înscrie în seria valorilor reale de arhitectură din patrimoniul Muzeului Satului.


Sursa https://muzeul-satului.ro/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"