Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Gospodărie din Măldărești - Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” - București

 Gospodărie din Măldăreşti, județul Vâlcea, sec. al XIX-lea

    Reprezentativ pentru aşezările vâlcene de sub munte, gospodăria din Măldăreşti (datând de la începutul sec. al XIX-lea), este formată din casă şi pătul pentru porumb. Construită din bârne rotunde de brad, încheiate la colţuri în crestătură dreaptă, casa are ca element caracteristic „foişorul”, di spus asimetric la faţada principală, cu stâlpi frumos sculptaţi, a cărui menire este de a mări spaţiul utilitar şi de a proteja intrarea în pivniţă (vara, aici se așeza războiul de ţesut sau se amenaja un loc pentru dormit).


    
Construcțiile originale au fost aduse în Muzeul Satului în 1936. Provenind din zona depresionara a Horezului, dintr-o aşezare răsfirată la poalele dealurilor subcarpatice, ansamblul este caracteristic pentru modul de viaţă al unei populații ce s-a ocupat cu creșterea vitelor, cultura pomilor fructiferi, lucrul la pădure şi meşteşugurile artistice.



     Casa este compusă din bucătărie, numită în grai local „la foc” şi camera de locuit. Vatra liberă din bucătărie constituie punctul de greutate al acestui spaţiu, în funcție de care sunt repartizate piesele simple de mobilier, lucrate în centrul Romanii de Jos: masa rotundă cu trei picioare, scaunele mici, laviţa pe care se rânduiesc ustensilele de bucătărie. Pe vatră, în tindă, se află ţestul şi oale din lut roşu cu decor simplu, lucrate de olari din Slătioara.



     Camera de locuit („casa”) este încălzită de o „sobă oarbă”, construită din carabidă. Mobilierul din această încăpere este compus dintr-o masă înaltă, aşezată în dreptul ferestrelor şi două paturi dispuse paralel. „Casa” este împodobită cu țesături în culori vii, combinate cu piese sobre, în colorit natural. Farfuriile de ceramică, produse în vestitul centru Horezu, sunt discret ornamentate cu verde şi brun, pe fond gălbui. Încărcătura decorativă redusă, dar deosebit de echilibrată, face ca această construcţie specifică zonei să se înscrie în seria valorilor reale de arhitectură din patrimoniul Muzeului Satului.


Sursa https://muzeul-satului.ro/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.