VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

Pe lângă prezentarea unor imagini vechi din Vâlcea, cred că ar fi interesant, sa comparăm acele imagini cu cele din zilele noastre, păstrând pe cât este posibil, unghiul de fotografiere.  Pentru început să comparăm imagini din Parcul Zăvoi la un interval de peste 100 de ani. Intrare în Parcul Zăvoi Lacul Zăvoi                              Grupul Statuar ,, Renaşterea’’ Bustul lui Ştirbei Vodă (1849-1856) Monument în memoria lui  Barbu Dimitrie Ştirbei  realizat 1920 de Constantin Gh. Mihăilescu, din parcul „Zăvoi“  Fântâna  Turbatului În data de 29 iulie 1848,  în jurul acestei fântâni  s-a strâns o Adunare Populară şi s-a depus jurământul pe  Constituţia revoluţionară. S-au sfinţit steagurile revoluţiei şi s-a intonat în premieră Imnul Naţional de un grup de cântăreţi condus de către compozitorul român, Anton Pann Fântână arteziană Lacul Zăvoi Alee în P

Biserica este construită din  lemn  de  molid , peste care s-a aplicat tencuială pe interior și exterior. Pictura și iconografia îmbină armonios pictura țărănească, cu arta murală tradițională creștin-ortodoxă.  Ctitorul  bisericii Florea Ionescu, moșnean, împreună cu familia sa și cu sătenii care au contribuit la ridicarea lăcașului, apar într-un  tablou  colectiv în  pronaos . Deasupra ușii de la intrarea în naos se păstrează pisania originară, scrisă cu chirilice, potrivit căreia biserica a fost înălțată în  1861 , prin contribuția majorității sătenilor și că are hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Se păstrează și numele zugravului, Nicolae Bunescu Fotp  https://www.carinatataranu.ro/

Printre numele fotoreporterilor străini care au imortalizat viața cotidiană a orășenilor români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cel al lui Pragher iese în evidență. Peste 12.000 de fotografii realizate de acesta în România sunt păstrate la Arhivele Statului din Freiburg (colecția Willy Pragher include mai mult de un milion de fotografii realizate în perioada 1926-1992), fiind o adevărată iconografie a vieții sociale românești din veacul trecut. Wilhelm Alexander Pragher (Willi sau Willy Pragher) (4 mai 1908, Berlin – 25 iunie 1992, Freiburg) a fost un reporter-fotograf german care a făcut multe fotografii în România. Este fiul unui inginer chimist imigrat în București și al unei nemțoaice. A copilărit la București, în casa bunicului, un faimos negustor de blănuri de lux, Moritz Sigmund Prager, unul dintre stâlpii bisericii romano-catolice din București. S-a dedicat fotografiei din adolescență, iar la vârsta de 16 ani publicase deja prima broșură de fotografii reali

Spitalul Vechi din Ramnicu Valcea        Locuitorii orasului il numesc „Spitalul Vechi” pentru a-l deosebit de Spitalul Municipal, numit Spitalul Nou, dat fiind ca este ridicat in perioada comunista si deci mai nou decat primul. Totusi putini sunt cei care cunosc cu adevarat istoria vechiului spital al orasului si importanta pe care acesta a avut-o pentru ramniceni.       Spitalul orasului a functionat in perioada 1853 – 1856 in casele Pietraresei, pe Calea lui Traian, ca si spital mixt avand 15 paturi.Pentru a satisface nevoile comunitatii in materie de sanatate, a fost ridicata o cladire care sa serveasca exclusiv acestei functii. Astfel, in 1890 a fost ridicata prima cladire din ansamblul cunoscut drept „Spitalul vechi”.  Spitalul vechi in 1903       In 1905 a fost adaugat un nou corp ce adapostea sectia (pavilionul) de boli contagioase, iar in 1935 a inceput si constructia celorlalte corpuri.   La finalizare, in anii 40 spitalul avea urmatoarele sectii: 

      L a poalele Dealului Capela se află Episcopia Râmnicului, cea de-a doua episcopie a Ţării Româneşti, moştenitoare şi continuatoare a Mitropoliei Severinului, Aceasta din urmă, înfiinţată în anul 1370, şi-a avut reşedinţa la Severin, dar a fost mutată, ulterior, datorită conflictelor vremii, la Râmnicu Vâlcea. În timpul domnitorului Radu cel Mare, între anii 1503 - 1504, în amintirea mitropoliei dispărute, s-a reînfiinţat episcopia Râmnicului Noului Severin. În timpul războiului turco austriac din 1737, clădirile Episcopiei şi biserica ridicată între 1576 - 1586 sunt arse complet.      Clădirile Episcopiei sunt reclădite la 1749, dar cad pradă focului, alături de jumătate din oraş, în 1847. Actuala biserică a Episcopiei a fost ridicată pe temelia alteia mai vechi, ridicată între anii 1576 - 1586. Construcţia edificiului s-a derulat între anii 1851 şi 1856, sub domnia lui Barbu Ştirbei şi sub conducerea Episcopului Calinic, ale căror portrete se află în pronaos. Pictura în ulei