Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Mânăstirea Hurezi în fotografiile lui Willy Pragher

Printre numele fotoreporterilor străini care au imortalizat viața cotidiană a orășenilor români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cel al lui Pragher iese în evidență. Peste 12.000 de fotografii realizate de acesta în România sunt păstrate la Arhivele Statului din Freiburg (colecția Willy Pragher include mai mult de un milion de fotografii realizate în perioada 1926-1992), fiind o adevărată iconografie a vieții sociale românești din veacul trecut.
Wilhelm Alexander Pragher (Willi sau Willy Pragher) (4 mai 1908, Berlin – 25 iunie 1992, Freiburg) a fost un reporter-fotograf german care a făcut multe fotografii în România. Este fiul unui inginer chimist imigrat în București și al unei nemțoaice. A copilărit la București, în casa bunicului, un faimos negustor de blănuri de lux, Moritz Sigmund Prager, unul dintre stâlpii bisericii romano-catolice din București.




S-a dedicat fotografiei din adolescență, iar la vârsta de 16 ani publicase deja prima broșură de fotografii realizate în România. Și-a petrecut tinerețea în Germania și România, iar în 1939, înaintea izbucnirii războiului a devenit fotograf și grafician al Societății Românești de Distribuire a Combustibilului din România.
 Și-a îndeplinit îndatoririle la firmă fără să uite o clipă de lucrul pe cont propriu și, cu un efort supraomenesc, a imortalizat România Mare în aproximativ 12.000 de fotografii, realizare unică în domeniile fotografiei, turismului, propagandei şi artei pe aceste meleaguri.
În călătoriile sale prin România a trecut și prin Vâlcea, imortalizând câteva locuri reprezentative printre care și Mănăstirea Hurezi  sau Mănăstirea Horezu, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, construită între anii 1690 şi 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Redăm câteva imagini din albumul dedicat Mănăstirii Hurezi 













Fotograf: Willy Pragher Sursă © Arhivele Federale (regionale) din Freiburg Baden-Württemberg (Landesarchiv Baden-Württemberg).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.