Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Mânăstirea Hurezi în fotografiile lui Willy Pragher

Printre numele fotoreporterilor străini care au imortalizat viața cotidiană a orășenilor români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cel al lui Pragher iese în evidență. Peste 12.000 de fotografii realizate de acesta în România sunt păstrate la Arhivele Statului din Freiburg (colecția Willy Pragher include mai mult de un milion de fotografii realizate în perioada 1926-1992), fiind o adevărată iconografie a vieții sociale românești din veacul trecut.
Wilhelm Alexander Pragher (Willi sau Willy Pragher) (4 mai 1908, Berlin – 25 iunie 1992, Freiburg) a fost un reporter-fotograf german care a făcut multe fotografii în România. Este fiul unui inginer chimist imigrat în București și al unei nemțoaice. A copilărit la București, în casa bunicului, un faimos negustor de blănuri de lux, Moritz Sigmund Prager, unul dintre stâlpii bisericii romano-catolice din București.




S-a dedicat fotografiei din adolescență, iar la vârsta de 16 ani publicase deja prima broșură de fotografii realizate în România. Și-a petrecut tinerețea în Germania și România, iar în 1939, înaintea izbucnirii războiului a devenit fotograf și grafician al Societății Românești de Distribuire a Combustibilului din România.
 Și-a îndeplinit îndatoririle la firmă fără să uite o clipă de lucrul pe cont propriu și, cu un efort supraomenesc, a imortalizat România Mare în aproximativ 12.000 de fotografii, realizare unică în domeniile fotografiei, turismului, propagandei şi artei pe aceste meleaguri.
În călătoriile sale prin România a trecut și prin Vâlcea, imortalizând câteva locuri reprezentative printre care și Mănăstirea Hurezi  sau Mănăstirea Horezu, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, construită între anii 1690 şi 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Redăm câteva imagini din albumul dedicat Mănăstirii Hurezi 













Fotograf: Willy Pragher Sursă © Arhivele Federale (regionale) din Freiburg Baden-Württemberg (Landesarchiv Baden-Württemberg).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"