Manastirea Turnu

Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina, din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia.

Accesul spre ea a fost deosebit de greu, timp de secole. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului: spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Chiar si marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai "piciorul si calul pot patrunde acolo".

Astazi, posibilitatile de a ajunge aici sunt multiple si comode, cei ce doresc o plimbare pe jos, merg din statiunea Caciulata peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, altii cu trenul, ce opreste in statia din apropiere, sau cu masina, pana in curtea Sfantului Locas.

Denumirea Manastirii vine de la un turn masiv, de pe stanca numita "Piscul lui Teofil", construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine se mai vad in Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrala. La inceput i s-a zis "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu", iar in cele din urma, "Manastirea Turnu".

Istoria ne relateaza ca prin veacurile al XV-lea si al XVI-lea s-au retras cativa calugari de la Manastirea Cozia, traind la inceput intr-o desavarsita saracie, adapostiti in colibe si case de lemn. Dintre sihastri retrasi aici cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii (sapate in stanca) se vad si astazi.

Pe la jumatatea secolului al XVI-lea, adunandu-se mai multi sihastri, ieroschimonahul Misail a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel "Schitul Turnu".

In anul 1676, dupa ce egumenul cozian Varlaam a fost promovat episcop al Ramnicului, acorda o grija deosebita pustnicilor de la Turnu; ajungand apoi mitropolit al Tarii Romanesti, construieste o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie, a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. De atunci, ea fiind o asezare monahala cu viata statornica, sub obladuirea Manastirii Cozia.

Biserica veche ce se afla imediat la intrare, a fost ridicata in anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de Ramnic, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, stins din viata in anul 1702.

Intre anii 1891-1896 s-a construit calea ferata Ramnicu-Valcea Raul Vadului, iar in anul 1902 a fost racordata cu legatura la Sibiu; in preajma Schitului amenajandu-se o statie C.F.R., legata de soseaua Calimanesti-Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt, deschizand noi perspective fata de lumea exterioara.

Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

      Dupa incendiul din 1932, sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti.

O atractie deosebita pentru vizitatori sunt Chiliile sapate in piatra, considerate ca spatii unde au locuit primii pustnici turneni.