Întemeierea mănăstirii
În
marginea codrilor Vâlcii, într'o minunată vale, împodobită cu toate podoabele
firii, se întemeiase încă din vechi timpuri un sat care purta, ca și râul ce
curge prin el, numele pasării al cărei bocet se aude noaptea din adâncul acelor
păduri străvechi: Huhurezi, prin prescurtare, Hurezîi sau Urezîi 1).
Din
sus de sat, într'o poiană dintre copacii bătrâni, era și un schit, al cărui
ctitor a rămas necunoscut, pe când meșterii plătiți de un Domn atât durat în
vecinătatea lui o ctitorie nouă, cu care nici într'un chip nu s'ar putea asemăna
cea Acel Domn ziditor de biserici nimenea altul n'a purtat așa de mult grija lăcașurilor
de închinare creștinească -- era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile
boierilor, și stăpânul satului și moșiei Hurezului Constantin Brîncoveanu, cel
mai mare domn de, pământ din toată țara, cumpărase Hurezi de la Stana, văduva
lui Dima, căpetenia breslei blănarilor său Chiurcibaşa, și de la fiul lor Mateiu,
care stătea în satul oltenesc Drăgoieşti; familia avea stăpânire aici încă de
pe la 1660-70, de supt Voda Radu Leon.
Ajungând
urmaș al unchiului său Șerban Cantacuzino în Scaunul Domniei. muntene, Brîncoveanul
nu uită, în milele pe care le împărțea, și acest schit al Sfântului loan
Botezătorul, unde se avea ca egumen un om evlavios, cinstit și de ispravă, urmaș,
al vechilor ctitori, Ioan : printr’o carte domnească din 10 Mart 1689 el ierta
de dijmărit acest „sfânt și dumniziescu schit ce să chiamă Hurezii, otu sudu Vâlcea....
fiindu ...săracu și la multă lipsă, fără nici o hrană, de nici o parte" 1,
iar, peste câteva luni, la 23 Iunie el îi dădea un privilegiu de sare din Ocnele gospod (Mari) 2).
Dar Brîncoveanu
hrănia un gând mare cu privire la această strălucită singurătate de munte a
Hurezului: aici voia să-și facă mănăstirea lui de bogat, priceput la frumusețe
clădirilor, de mândru și pompos Domn de tară, care avea dorința de a întemeia o
dinastie, cu cei patru voinici feciori cari-i crescuseră. Deci, îndată ce
trecură cele d'intăi griji cu Ţurcii cari trebuiau câștigații pentru a-l
întări, pe dînsul, Domnul ales de boierime, cu cari voiau să-și așeze cvartirul
fără cheltuiala în bielșugul șesului dunărean, cu boieri ca Bălăceanu, ginerele
lui Șerban-Vodă, cari căutau să-i iea locul, în numele intereselor creștinești,
Constantin-Vodă cel nou trimise peste
Olt pe vărul său primar Pîrvu, fiul lui Drăghici Cantacuzino, pentru ca,
alăturea și în înțelegere cu Ioan egumenul, care, vreun școlar al vestitului
Mitropolit Antim, altul decât bătrânul de la schit să se apuce de lucrul
mănăstirii ce trebuia să se iea la întrecere cu vechea zidire argeșeană a bătrânului
Voevod Neagoe.
Încă
de la 1690, el începuseră lucrul, care merse fără întrerupere, dar fără grabă, întrebuințând
meșteri buni, ale căror nume păstrat Istratie lemnarul, Vucaşin Caragea
pietrarul, Manea vătaful de zidari și materiale alese, de o trăinicie
deosebită. Se ridică astfel din temelie, pe un loc din jos de schitul altor vremuri,
o mare zidire în chip de cruce, cu două rânduri de firide, cu fereștile încadrate
în sculpturi, cu discuri săpate asemenea cu cele de la Argeș, cu ușa si două
frumoase turnuri sprintene; de jur împrejurul ei, se întrupau ziduri de locuință,
bogate în stâlpi măiestru lucrați, în pridvoare de priveală și odihnă, în scări
meșteșugit desfășurate.
1) Huhurezi." se zice intr'un act domnesc pe la 1486; Arch. Stat., Hurez, I, 1. Traducere.
2) Acest volum, p. 328. Actul de vînzare (29 Decembre 7193 1684) in Arch. Stat., Hurezi, l, 13.
Comentarii
Trimiteți un comentariu