Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a IV-a)

         Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

(Partea a IV-a)

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

        Cimitirul catolic a fost mutat la poalele dealului Cetaţuia, în anul 1855, unde a fost construită şi o capelă. Primele informaţii certe datează din 10 octombrie 1926. La această dată, preotul paroh Ioan Pasco împreună cu domnii Antonio Copetti, Cernea; Adreani şi Hisek, au hotârât că locurile de veci să fie clasificate, să se facă alei despărţitoare, să se fixeze taxe, şi să se plătească un îngrijitor permanent. S-au făcut donaţii (24 aprilie 1927). Alte donaţii pentru construirea unei cişmele în cimitir unde apare numele lui se fac la anul 1929. Antonio Copetti face parte din Comitetul comunităţii catolice, la 14 iulie 1929, când se strâng bani pentru îngrijitor şi alte cheltuieli. El donează acum suma de 2.000 lei (Arhiva Bisericii Sf. Anton de Padova).

Alte case construite de antreprenorul italian, cunoscute după numele celor care le-au deţinut, sunt: Şcoala de Fete Laura Dimitrie Simulescu din Drăgășani, Sediul Ministerului Lucrărilor Publice și Primaria din Ocnele Mari (1905), casele domnilor P. Seltea, Dr. Emanoliescu, Av. Nicolae Epure, Nicolae Simian, G. Prahoveanu, Cpt. M. Vlădescu, I. Balotescu, F. Kleinrath, M. Georgescu, C. Ştefănescu, G. Ştefănescu, I. Tetoianu, Miltiade, Deşliu, Chidu, N. Popescu, M. Dumitrescu, Sergent Costea, Moritz Schlandt, Cherbălău în Râmnic şi casele C. Târnoveanu, C. Vălimărescu şi Cincu în Călimăneşti (Albumul arhitectului Copetti, din colecţia personală a compozitorului Horia Moculescu). Albumul cuprinde fotografii cu edificiile ridicate de Copetti dar și o listă cu nu mai puțin de 31 de clădiri.



Alte lucrări atribuite arhitectului italian sunt: introducerea apei curente şi a sistemului de canalizare din Râmnicu Vâlcea. Aşa cum se vede dintr-un proces verbal datat în 5 decembrie 1916, Copetti era consilier comunal al oraşului. El este delegat să angajeze oameni pentru închiderea “uşilor şi ferestrelor cu blane” la magazinele unde negustorii plecaseră. Primarul Râmnicului, în perioada anilor războiului era Franz Eitel, iar Antonio Copetti, ajutorul său (D.J.V.A.N., Fond Primăria oraşului Râmnicu Vâlcea, dos. 14/1917).

Mai trebuie să amintim că familia Copetti a botezat-o, la Râmnic, pe Antoaneta Cornelia Morărescu, mama scriitorului Dinu Săraru. I-au spus Antoaneta, după o soră de-a Mariei Ipavici, care a purtat acest nume.

Antonio Copetti s-a stins în anul 1942, la vârsta de 71 ani şi a fost înhumat la Cimitirul catolic Cetăţuia, din nordul orașului. Pe placa funerară sunt trecute numele “Anton, Maria, Cleopatra, Amilcar. Mari. Copetti, ani 49, 1935”.



Parcul din faţa Casei Sindicatelor din municipiul Râmnicu Vâlcea, aflat lângă un edificiu de cultură - Teatrul Anton Pann -, construit chiar pe vechiul amplasament al fostului Teatru Adreani, poartă numele arhitectului italian Antonio Copetti, cel care şi-a adus o contribuţie importantă la ridicarea multor edificii în oraşul Râmnicu Vâlcea, valoroase obiective de patrimoniu cultural.





 

 

 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"