Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a IV-a)

         Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

(Partea a IV-a)

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

        Cimitirul catolic a fost mutat la poalele dealului Cetaţuia, în anul 1855, unde a fost construită şi o capelă. Primele informaţii certe datează din 10 octombrie 1926. La această dată, preotul paroh Ioan Pasco împreună cu domnii Antonio Copetti, Cernea; Adreani şi Hisek, au hotârât că locurile de veci să fie clasificate, să se facă alei despărţitoare, să se fixeze taxe, şi să se plătească un îngrijitor permanent. S-au făcut donaţii (24 aprilie 1927). Alte donaţii pentru construirea unei cişmele în cimitir unde apare numele lui se fac la anul 1929. Antonio Copetti face parte din Comitetul comunităţii catolice, la 14 iulie 1929, când se strâng bani pentru îngrijitor şi alte cheltuieli. El donează acum suma de 2.000 lei (Arhiva Bisericii Sf. Anton de Padova).

Alte case construite de antreprenorul italian, cunoscute după numele celor care le-au deţinut, sunt: Şcoala de Fete Laura Dimitrie Simulescu din Drăgășani, Sediul Ministerului Lucrărilor Publice și Primaria din Ocnele Mari (1905), casele domnilor P. Seltea, Dr. Emanoliescu, Av. Nicolae Epure, Nicolae Simian, G. Prahoveanu, Cpt. M. Vlădescu, I. Balotescu, F. Kleinrath, M. Georgescu, C. Ştefănescu, G. Ştefănescu, I. Tetoianu, Miltiade, Deşliu, Chidu, N. Popescu, M. Dumitrescu, Sergent Costea, Moritz Schlandt, Cherbălău în Râmnic şi casele C. Târnoveanu, C. Vălimărescu şi Cincu în Călimăneşti (Albumul arhitectului Copetti, din colecţia personală a compozitorului Horia Moculescu). Albumul cuprinde fotografii cu edificiile ridicate de Copetti dar și o listă cu nu mai puțin de 31 de clădiri.

Alte lucrări atribuite arhitectului italian sunt: introducerea apei curente şi a sistemului de canalizare din Râmnicu Vâlcea. Aşa cum se vede dintr-un proces verbal datat în 5 decembrie 1916, Copetti era consilier comunal al oraşului. El este delegat să angajeze oameni pentru închiderea “uşilor şi ferestrelor cu blane” la magazinele unde negustorii plecaseră. Primarul Râmnicului, în perioada anilor războiului era Franz Eitel, iar Antonio Copetti, ajutorul său (D.J.V.A.N., Fond Primăria oraşului Râmnicu Vâlcea, dos. 14/1917).

Mai trebuie să amintim că familia Copetti a botezat-o, la Râmnic, pe Antoaneta Cornelia Morărescu, mama scriitorului Dinu Săraru. I-au spus Antoaneta, după o soră de-a Mariei Ipavici, care a purtat acest nume.

Antonio Copetti s-a stins în anul 1942, la vârsta de 71 ani şi a fost înhumat la Cimitirul catolic Cetăţuia, din nordul orașului. Pe placa funerară sunt trecute numele “Anton, Maria, Cleopatra, Amilcar. Mari. Copetti, ani 49, 1935”.

Parcul din faţa Casei Sindicatelor din municipiul Râmnicu Vâlcea, aflat lângă un edificiu de cultură - Teatrul Anton Pann -, construit chiar pe vechiul amplasament al fostului Teatru Adreani, poartă numele arhitectului italian Antonio Copetti, cel care şi-a adus o contribuţie importantă la ridicarea multor edificii în oraşul Râmnicu Vâlcea, valoroase obiective de patrimoniu cultural.