Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a III-a)

 Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

(Partea a III-a)

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

Fântâna cu bustul lui Constantin Brâncoveanu din strada Praporgescu, în faţa Primăriei, este un monument istoric şi de for public inaugurat în anul 1913. Sculptorul Constantin Mihăilescu, cioplitorul italian Raimondo Lampone şi Antonio Copetti sunt autorii acestei statui. Mai mult, numele lui Copetti apare pe aceste inscripţii, ca donator de bani la Societatea Ajutorul “Al. M. Alexiu” şi “consilier comunal” al Râmnicului.




O altă statuie care poartă semnătura profesorului Mihăilescu, amplasată la intrarea în parcul Zăvoi, în anul 1920, a fost realizată tot cu sprijinul A. Copetti și a echipei lui de pietrari italieni. Lucrarea este dedicată lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești și este executată din piatră ronde-bosse cu placaj parţial de marmură.




Monumentul Independenţei (1913-1916) din strada Carol I este opera sculptorului Ioan Iordănescu, realizat cu sprijinul doctorului Gheorghe Sabin, veteran al războiului independenţei, senator şi prefect de Vâlcea, care a demarat inţierea strângerii fondurilor necesare, a fost inaugurat în dimineaţa zilei de 17 mai 1915 si amplasat la baza Dealului Capela, la capătul bulevardului Tudor Vladimirescu. În „Darea de seamă a monumentului independenţei din Râmnicu-Vâlcea” (1915), doctorul se referă la lucrările de extindere, consolidare şi amenajare a terenului pe care a a fost amplasat monumentul. A trebuit să se construiască o platformă care să întărească structura pe care trebuia aşezat monumentul, deoarece s-a constatat că solul era destul de şubred, datorită infiltraţiilor de apă. Toată pietrăria de la acest zid precum şi precum şi ornamentele au fost cioplite şi lucrate cu multă grijă de lucrătorii în piatră italieni, sub conducerea antreprenorului Antonio Copetti. Italienii erau buni cioplitori în piatră. Cunoşteau mai bine ca oricine cum se taie piatra pe filon sau cum se alege cea mai bună marmură. Copetti a adus piatra, întrebuinţată la zidul de sprijin, cu 29 de vagoane de tren, de la Albeşti şi în 5 vagoane de la Gura Văii. Toată lucrarea a costat 34.903 lei şi 72 de bani. Printre cei care au donat pentru aceste lucrări se numără şi Antonio Copetti, cu suma de 5 lei, pe lângă alte personalități ale vremii, precum I.G. Duca, Vintilă Brătianu sau Alexandru Marghiloman.


Odată cu inaugurarea Şcolii Normale de la Arhanghel (la 3 km de Râmnic), se înregistrează un episod amuzant relatat de profesorul Nicu Angelescu în memoriile sale, care îl are în prim-plan pe antreprenorul italian. Profesorul spune că pentru mutarea acestei şcoli s-au cheltuit zeci de milioane de lei. O sumă exorbitantă la acea vreme. Cu ocazia inaugurării noului local al şcolii, Dr. Constantin Angelescu, Ministrul Lucrărilor Publice (4 ianuarie 1914-11 decembrie 1916), nu şi-a putut stăpâni revolta văzând cum s-a lucrat şi cât s-a lucrat, şi “a aplicat câteva bastoane pe spinarea arhitectului Antonio Copetti, rămas să fie el ţap ispăşitor”.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"