Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Vâlcea în acuarelele lui Amedeo Preziosi (1868 - 1869)

                              Piaţa la Râmnicu Vâlcea                                          

    

 

    De acuarelele lui Amedeo Preziosi te indragostesti pe loc, oriunde le-ai descoperi: la muzeu sau in vreun album tiparit cu grija, pe internet sau in vreo expozitie dedicata peisagistilor. Dupa cele doua scurte vizite in Romania, la invitatia printului Carol I (1868-1869), Preziosi ne-a lasat practic un mic muzeu de arta, un tezaur de arta plastica, dar si importanta sursa de informare pentru istorici si antropologi.



     Contele Amedeo Preziosi s-a nascut in 1816 (tata italian, mama frantuzoiaca) in La Valetta. A parasit Malta pentru studii de drept, la cererea tatalui, dar s-a dedicat artelor, la Paris. A revenit in Malta, dar nu pentru a se ocupa de chestii juridice, ci pentru a picta. Din cauza neintelegerilor cu tatal sau a plecat la Constantinopol, atras de acel exotism care ii inflacarase pe romantici. Talentul l-a propulsat rapid, fiind cunoscut atat la curtea sultanului, cat si in mediile diplomatice din capitala fostului Imperiu bizantin. Intalnirea cu printul Carol I pare sa fi avut loc in 1866, cu ocazia vizitei protocolare facute sultanului de catre proaspatul domn.
      Totusi, se cunoscuse in 1864 cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in acelasi mediu, tot atunci facand cunostinta cu pictorul Carol Szathmary, de care il va lega o stransa prietenie.La invitatia lui Carol I, prima vizita a lui Preziosi pe pamant valah are loc in iunie 1868, a doua in vara anului urmator.


      În total, Preziosi a creat 255 de lucrări pe teme româneşti pentru prinţ şi alte familii române. Dupa moartea sa, el a fost uitat până în 1934, când imaginile sale prezentând Bucureştiul au fost aduse din nou în faţa publicului. În 1985, i-a fost dedicată o expoziţie importantă organizată de Muzeul Victoria and Albert din Londra. Chiar înainte de a deveni cunoscut drept Micul Paris, Bucureştiul secolului al XIX-lea avea totuşi un farmec al lui, surprins cu desăvârşire de unul dintre cei mai iluştri pictori ai Orientului, contele Amadeo Preziosi.
    In acuarela lui Preziosi nu este idealizare, ceea ce nu poate decat sa sporeasca valoarea documentara a operelor sale.Trebuie sa-i fim recunoscatori lui Preziosi, sa-l cunoastem pentru ca prin acuarelele sale ne putem noi cunoaste mai bine.
      Am ales din acuarelele sale cateva care prezintă locuri din Vâlcea.

                                           Mănăstirea Cozia 


Trecerea Oltului


 Mânăstirea Surpatele


Călugări de la Mânăstirea Bistriţa


Mănăstirea dintr-un lemn

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"