Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Ocnele Mari acum un secol (1924)


  Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

Dela Râmnicu-Vâlcea la Ocnele Mari şi Ocnița 8+2 km

     Plecăm din Râmnicu-Vâlcea de pe terasa din centru, din faţa magazinului Arsenie, pe str. Traian. Trecem podul de fier peste apa Olăneşti. Urmăm şoseaua până ce se bifurcă. Luăm drunul din dreapta şi inainte. Trecem linia de cale ferată ce merge la Ocnele Mari și Ocniţa şi imediat o nouă bifurcare.

Cotim la dreapta brusc şi cam înapoi, urcând un rnic piept chiar in cotitură. Urmăm drumul înainte pană, la Ocnele Mari. Băile şi parcul sunt pe dreapta. Înaintând 2 km. şi traversând calea ferată, ajungem la o bifurcaţie. La stânga se află Băile Ocniţa, în fundul parcului. La dreapta mergem la saline, de unde, puţin la stânga şi înainte, se află închisoarea.

Dela Ocniţa se poate merge la Govora. Plecăm din faţa instalaţiilor salinei spre stânga. Trecem prin satul Slătioarele de unde începe scoborarea serpentinei. După putin timp întalnim o bifurcaţie. Luăm la stânga, şi ajungem la Govora băi. Drumul din dreapta şi înainte duce la Bistriţa şi Horezu.

Ocnele Mari-Ocniţa

 Localităţi instalate între dealuri calcaroase cu vegetaţie slabă, pe cari, din loc in loc, sarea cristalizată, pare o pulbere fină de zăpadă. La Ocnele Mari sunt renumitele băi de sare, în basinuri naturale, isvoare captate şi nămol și se fac băi calde şi reci. foarte bune pentru limfatici, scrofuloşi, reumatici, boale de femei etc. ceia ce face ca localitatea, să fie bine populată în timpul verei.


La Ocnița, de-asemeni există o instalaţie de băi sărate foarte concentrate şi se fac băi calde şi reci în cade. În apropiere se află, salinele şi închisoarea. Salinele, adâncî de o sută şi ceva de metri, produc o însemnată cantitate de sare. Exploatarea se face cu deţinuţi, cari se mai ocupă şi cu lucrarea de obiecte din lemn, sare, sau os, ce se expun şi se vând Bazarul Închisoarei.

Salinele, se pot vizita în anumite zile, fixate de direcţiune. Scoborârea în ele se face cu ascensorul. Bazarul e deschis în fiecare zi.








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.