Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Ocnele Mari acum un secol (1924)


  Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

Dela Râmnicu-Vâlcea la Ocnele Mari şi Ocnița 8+2 km

     Plecăm din Râmnicu-Vâlcea de pe terasa din centru, din faţa magazinului Arsenie, pe str. Traian. Trecem podul de fier peste apa Olăneşti. Urmăm şoseaua până ce se bifurcă. Luăm drunul din dreapta şi inainte. Trecem linia de cale ferată ce merge la Ocnele Mari și Ocniţa şi imediat o nouă bifurcare.

Cotim la dreapta brusc şi cam înapoi, urcând un rnic piept chiar in cotitură. Urmăm drumul înainte pană, la Ocnele Mari. Băile şi parcul sunt pe dreapta. Înaintând 2 km. şi traversând calea ferată, ajungem la o bifurcaţie. La stânga se află Băile Ocniţa, în fundul parcului. La dreapta mergem la saline, de unde, puţin la stânga şi înainte, se află închisoarea.

Dela Ocniţa se poate merge la Govora. Plecăm din faţa instalaţiilor salinei spre stânga. Trecem prin satul Slătioarele de unde începe scoborarea serpentinei. După putin timp întalnim o bifurcaţie. Luăm la stânga, şi ajungem la Govora băi. Drumul din dreapta şi înainte duce la Bistriţa şi Horezu.

Ocnele Mari-Ocniţa

 Localităţi instalate între dealuri calcaroase cu vegetaţie slabă, pe cari, din loc in loc, sarea cristalizată, pare o pulbere fină de zăpadă. La Ocnele Mari sunt renumitele băi de sare, în basinuri naturale, isvoare captate şi nămol și se fac băi calde şi reci. foarte bune pentru limfatici, scrofuloşi, reumatici, boale de femei etc. ceia ce face ca localitatea, să fie bine populată în timpul verei.


La Ocnița, de-asemeni există o instalaţie de băi sărate foarte concentrate şi se fac băi calde şi reci în cade. În apropiere se află, salinele şi închisoarea. Salinele, adâncî de o sută şi ceva de metri, produc o însemnată cantitate de sare. Exploatarea se face cu deţinuţi, cari se mai ocupă şi cu lucrarea de obiecte din lemn, sare, sau os, ce se expun şi se vând Bazarul Închisoarei.

Salinele, se pot vizita în anumite zile, fixate de direcţiune. Scoborârea în ele se face cu ascensorul. Bazarul e deschis în fiecare zi.








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"