Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Imagini de la construcția Podului de la Proieni - 1899

          Podul de cale ferata de la Proieni traversează Oltul și este - alături de podul lui Anghel Saligny de la Cernavoda - unul dintre obiectivele de valoare ale patrimoniului național, fiind considerate minuni ale Europei în materie de arhitectură, dar și ca durată de folosința.

Podul de la Proieni (256m) a fost construit în 1899 la celebrele Atelierele Dayde & Pille din Paris (exista inscripția pe pod) si a fost apoi transportat pe bucăți pe Valea Oltului. Nota distinctă a acestei construcții tehnice este dată de curbura sa accentuată, o revoluție tehnică la sfârșitul secolului al XIX-lea.  Amplasarea lui s-a făcut sub îndrumarea inginerului Mihail M. Râmniceanu, iar de atunci a funcționat neîntrerupt 100 de ani. Ieșit din garanție după 100 de ani de folosință, podul CFR de la Proieni a fost însă inclus pe lista Monumentelor Istorice și a fost înlocuit de unul nou, construit în paralel cu cel vechi.

Cele două poduri în curbă de la Proieni (vedere aeriană 2020) 
Foto: Răzvan Todica

Podul de la Proieni (21 iunie 1899)

Podul de la Proieni (21 iunie 1899)


Podul de la Proieni (21 iunie 1899)

 

Podul de la Proieni (8 mai 1899)


                                          




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"