Călătorie pe Valea Oltului în 1924 (partea a II-a)

Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

Defileul ține tot răcoros și umbrit de culmile înalte ale munților, pe o întindere de unsprezece km. Drumul e îngust și cotit, strâmtorat de capriciile apei dintr'o parte, din cealaltă de rigiditatea stâncii în care e tăiat. În acest defileu sunt patru tunele, dintre cari 2 sunt atât de lungi, încât îți pare că trenul a intrat, dar a uitat să mai iasă, de sub pământ.

După al patrulea tunel, locul se lărgește, Oltul face un ostrov, drumul se bifurcă: o parte o ia la stânga spre Brezoiu, Malaia Voineasa, altă parte continuă la dreapta și înainte, trecând alături de linia de cale ferată, peste podul de fier al râului Lotru. Lăsăm la dreapta un drum, care, trecând un alt pod de fier peste Olt, duce la Gara Lotru și urmăm tot înainte.

Drumul se împletește cu Oltul și calea ferată, care trece printr'un tunel chiar pe sub șosea. La un moment dat, pe dreapta la înălțimea șoselei vedem o mică biserică, îngrădită de ziduri scunde, pe sub care trece trenul. E Mânăstirea Cornetul. Lăsăm pe dreapta și stația cu același nume și urmând mereu drumul care devine tot mai frumos, tot mai nou și mai variat, ajungem la Câineni, unde un pod mare peste Olt, leagă ambele maluri, ambele sate Câinenii de Vâlcea și Câinenii de Argeș. De aci dela Câineni, și până la Turnu Roșu traversăm propriu zis lanțul Carpaților. 

Primul defileu, face parte din zona muntoasă numită depresiunea subcarpatina, iar dela Lotru la este zona intermediară. La șapte km. de Câineni, trecem punctul vechea frontieră de până, în 1916. Șoseaua pe sub un mare pod al cărei ferate, alături de Olt. Frontiera împărțea acest pod în două, cum se poate si acum, jumătate fiind cu cușcă completă de fier, jumătate cu un mic parapet.

Trecem printr'un defileu asemănător cu primul, dar sumbru, mai impresionant, din cauza înălțimii mari a munților ce-l împresoară. După câtva timp de mers, vedem pe dreapta șoselei ruina unui turn de piatră rotund si în stânga urma unui zid de piatră cățărând-se pe o creastă, de munte. Este vechea graniță a țârei Făgărașului, depe vremea Oltenia era sub ocupație austriacă.

                                                                    

Aci făceau carantină, în caz de epidemii, ciumă sau holeră, acei ce venind din sudul Europei, adeseori visitat de împărăteasa Maria Theresa, care își petrecea aci câtva timp din vară. De acum locul se deschide, munții rămân in urmă, vedem din nou soare, câmp întins cu holde bogate, sate risipite la, întâmplare, printre unduirile molatece ale dealurilor.

Trecem de satul Tâlmaci. La dreapta și în unghiul drept înapoi, pe lângă un canton de șosea, se desparte drumul Făgărașului. Până la Sibiu mai sunt 11 km.

Turnu Roșu