VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

      Îndrăgit de bunici și nepoți, orășel al aducerilor aminte, Călimăneștiul a fost dintotdeauna vestit pentru apele sale vindecătoare. Pe vremuri, însuși Napoleon al III-lea, la recomandarea doctorului Carol Davilla, se trata cu apă minerală adusă cu diligența de la izvoarele de aici. Oricum, peste orășelul de ieri, timpul a trecut cu îngăduință,       Chiar înainte de jumătatea sec. al XIX-lea, când s-a făcut analiza chimică a apelor minerale de aici, Călimăneștiul era de mult cunoscut pentru miracolul apelor ce bolboroseau în adâncurile munților din împrejurimi. Pe la începutul acestui veac s-a ridicat Pavilionul Central și s-au amenajat punctele de captare a izvoarelor de ape minerale atermale și termale. S-au construit băile și s-au mai înălțat câteva viluțe, dând astfel contur unui orășel cochet, vizitat des atât de domnii cu monoclu și cuconițe elegante (îmbrăcate ca la Paris!), cât și de oameni simpli, cu o condiție materială modestă.      De atunci timpul s-a scurs în

          Turnul Spart (Halbertum), a treia fortificaţie a sistemului de apărare, a fost construit în interiorul trecătoarei, la doar 5 km. de Turnu-Roşu. Înalt de 20 de metri, cu ferestre de tragere la trei nivele avea ziduri groase de circa patru metri la bază. Acoperişul, de formă conică, era compus din ţiglă.       În anul 1493, în urma unei invazii turceşti ce a prădat ţinutul Sibiului, regele Ladislau al Ungariei hotărăşte construirea unui turn masiv nu departe de Turnu-Roşu cu scopul de a asigura securitatea prin trecătoare.     Prin secolul XIX, a fost considerat, turn roman, componentă a “Porţii lui Traian”, deoarece pe aici au trecut o mare parte a trupelor lui Traian când au invadat Dacia. Turnul Spart a fost clar, o fortificaţie de graniţă şi un important punct de control la trecerea frontierei dintre Valahia şi Transilvania. Aşezat în aşa fel încât să controleze drumul care trecea pe malul Oltului, de la Cîineni spre Boiţa, complexul fortificaţiei

Culele: casele-cetati ale boierilor de altadata         Conacul lui Maldar este o veche cula olteneasca, ce pastreaza intacte toate detaliile de arhitectura ale acestora: zidurile groase, exteriorul varuit în alb maiestuos, turnul înalt si scarile interioare, iesirile “de taina” si mai ales cerdacul cu arcade, aflat pe toata fatada catului superior.         Cu un istoric de peste trei secole, culele erau initial locuinte boieresti fortificate, construite pentru apararea de invaziile turcesti – carjaliii si pazvangiii proveniti din raialele de la Dunare.         Culele sunt raspîndite în întreaga Peninsula Balcanica, iar în Romania cele mai cunoscute sunt situate în zonele Valcea – Maldaresti, Gorj si Mehedinti.         Legenda capitanului Maldar         Fiecare cula are legenda sa, iar dintre cele de la Maldaresti, cea mai emotionanta poveste este cea a capitanului Maldar – fiul paharnicului Nan. Tudor Maldar era unul dintre capitanii lui