Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Băile Govora


      Cu o sută de ani în urmă, stațiunea Băile Govora era locul cu cel mai curat aer din Europa, iar oamenii veneau aici să își trateze afecțiuni respiratorii, boli de piele și reumatism. Marile voci ale României au venit la Băile Govora pentru tratament.
       


      Primele mărturii despre stațiunea Govora datează din anul 1504, când se vorbea despre vârfurile Gătejel și Prajila, situate între Est și Vest față de Băile Govora. Unul dintre ele creștea, iar celălat scădea. Vârful care pierdea în înălțime semnifica existența unor tipuri de ape minerale în zonă.



     După cel de-al Doilea Război Mondial, generalul medic Nicolae Popescu Zorileanu a aflat că la Govora există ape tămăduitoare care pot vindeca rănile soldaților din Războiul de Independență. Atunci o companie (circa 120 de militari) a fost cazată la Mănăstirea Govora, iar cu apa minerală de aici rănile soldaților au fost vindecate. Informația a fost transmisă primului ministru de la acea vreme, I.C. Brătianu, care a decis să facă cercetări asupra acestor ape minerale. Așa a fost adus inginerul geolog francez Bochet, care a dezvoltat și apele de la Vichy. După ce a făcut primele expertize de la Băile Govora, a dat girul terapeutic al apelor minerale.



       Fiind în perioada de dezvoltare a stațiunilor balneare din întreaga Europă, statul român a decis să dezvolte stabilimente pentru sănătatea oamenilor. Astfel a fost construit din lemn, primul stabiliment de băi, împreună cu alte trei hoteluri. În 1910, au mai apărut noi construcții – case de vacanță private. Este anul în care statul român a decis să concesioneze pentru 49 de ani zăcămintele de la Călimănești și de la Govora societății Govora Călimănești, al cărui capital majoritar aparținea familiei Brătianu. Acesta a fost momentul dezvoltării Băilor Govora.



sursă text -Forbes

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.