Gravurile lui Lancelot - Vâlcea la 1860 (partea I - De la Argeș la Cozia)

    Vâlcea la 1860 în gravurile lui Auguste Lancelot

Dieudonne Auguste Lancelot face parte din pleiada de artiști francezi din secolele XVIII – XIX care a lăsat desene, schițe, acuarele ca pârți ale unor albume de călătorie documentând Răsăritul exotic. Lucrările lui fac parte din patrimoniul european de sorginte preromantică și romantică. Ajunge înainte de anul 1860 în ținuturile românești însoțindu-l pe istoricul francez Durrnny preocupat de războiul Crimeei. Artistul descrie și vizualizează realitățile românești în relatarea sa De Paris a Bucarest, publicată în „Tour de Monde", apărut în 1865 la Paris.

        Profitând de invitația prințului Brâncoveanu, care s-a dovedit a fi mare filantrop, ctitor și reparator de biserici, Lancelot pornește spre Oltenia. Deși bogat în peripeții, drumul de la Curtea de Argeș spre Cozia, prin Jiblea îl impresionează.

Masa lui Traian

      Natură țării noastre îl încânta și, că să o prezinte cât mai explicit, folosește expresii din care se poate deduce  că a îndrăgit-o cu adevărat: «Ceea ce dă  un caracter sublim peisajelor din acest ținut și la această regiune, e faptul că nimic nu te distrage de la contemplarea naturii. . . . Pe tot întinsul țării desfășurat înaintea noastră, cât ochiul poate vedea și urechea auzi, nici un zgomot, nici o așezare, nu amintesc de ceea ce înțelegem noi prin civilizație și traiul obișnuit din zilele noastre.»

Sosirea la Cozia

        Inteligent, tânăr, educat, tânărul francez  s-a dovedit foarte interesat de tot ce vede, relatând  într-un stil curgător, bogat în imagini, uneori cu multă simpatie toate evenimentele trăite.

        Suntem alături de el tot timpul călătoriei, ne minunăm de claritatea viziunii sale, asistăm la scene comice, la întâmplări neplăcute, dar primite cu bonomie și humor, și, la tot pasul, trebuie să mărturisim că ceea ce ni se prezintă este cu adevărat românesc.

                                                  Mănăstirea Cozia

       Mândra Mănăstirea Cozia îi pare că are de o mină inospitalieră. ,,La zgomotul răului totdeauna mânios, la singurătatea și sălbăticia peisajului de munte, se adaugă această notă sinistră pentru a mări neplăcerea călătorilor’’, relatează Lancelot.

Mănăstirea Cozia (interior)

         După o scurtă vizită la masă lui Traian, acompaniat de un călugăr «mândru de naționalitatea sa și posedând un respect admirabil al tradițiilor, povestind cu multe digresiuni istorice și cu citate de la Dosoftei, mitropolitul Moldovei», Lancelot pornește spre Râmnic. Cu această ocazie ne vorbește de aurul și de sarea din munții noștri și despre măreția acestora.