Vâlcea la 1860 în gravurile lui Auguste Lancelot - partea a II-a

    Continuăm călătoria prin Vâlcea anului 1860, alături de pictorul francez Dieudonne Auguste Lancelot, care a imortalizat locurile vizitate atât în gravuri cât și în cuvinte - povestirea sa având un farmec aparte, în care se îmbină descrierea cu numeroase considerații și impresii personale (am încercat să păstrez parfumul vorbirii de acum 150 de ani).   
  Râmnicul are case pretențioase, alături de colibe din lemn, «comune orașelor românești». Odată mai mult călătorul francez simte lupta dintre vechile tradiții și ideile moderne, care «ne îndeamnă să ne îndreptăm spre  capătul cel mai rău al progresului: strălucitorul, înaintea convenabilului; luxul, înaintea ordinei»

   Regiunea dealurilor, cu liniile lor armonioase, cu vegetația  splendidă, cu vii și pomii fructiferi, îi încântă. Se oprește mai întâi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, o biserică modestă, în mijlocul unui cimitir, plin de cruci sculptate și zugrăvite. 

  Mănăstirea Dintr-un Lemn

Cimitirul Mănăstirii Dintr-un Lemn

     De aici merge la Surpatele, unde călugărițele, meștere în pregătirea dulcegilor, îi fac un întreg curs despre ele. Iar țăranii văzuți în colibele sărăcăcioase, îi dau pretextul să ne prezinte părerea sa despre aceștia, probabil atras de temperarnentul, însușirile fizice, pasiunile puternice ale românilor, la fel ca pe mulți alți  romantici ai secolului al XIX-lea. 

Mănăstirea Surpatele

      Pe lângă interesul pentru locuitorii satelor românești, predispozițiile romantice îl mai fac atent și la credințele populare, superstițiile, obiceiurile românilor, de care se ocupă pe larg în paginile următoare.

      Hurezi este o etapă importantă a drumului. Ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu, prin frumusețea și bogăția ei, îl reține mai multă vreme pe călător. Că musafir al prințului el este găzduit chiar în apartamentele private și este tratat cu aceleași onoruri și ceremonial că și acesta. Pictor el însuși, Lancelot se interesează mult de un călugăr zugrav și de meșteșugul acestuia în a picta bisericile și de a prezentat atât de multe detalii. 

Mănăstirea Hurezi

Egumenul Mănăstirii Hurezi

  Mai multe amănunte din paginile următoare, sunt dedicate descrierii  Cheilor Bistriței și a frumuseților naturii înconjurătoare Mănăstirii Bistrița. Vorbind de Bistrița, el redevine artist, admirând arhitectură acestei mânăstiri, dar și pictura ce înfățișează mai mulți domnitori  Vizitează apoi Arnota, Polovraci, după care se îndreaptă spre Târgu Jiu. 

Mănăstirea Bistrița

Cheile Bistriței