Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Râmnicu Vâlcea - Piața Traian (Constantin Mateescu-Râmnicul de odinioară)



     Privesc o ,,ilustrată" de la 1923 ("R. Vâlcea - Piața Traian"), ce aduce cu o pictură impresionistă. Imaginea e dominată de clădirea cu etaj a farmaciei Bejan, pe coltul străzii Știrbei Vodă cu Traian, de o arhitectură inexpresivă, cu un turn deasupra nivelului acoperișului (un soi de Campanilla), cu rol mai mult decorativ. În jurul farmaciei (una din cele mai căutate ale orașului) sunt băcănii, bodegi și o ,,sălămărie". În fund, pe deal, se văd turlele bisericii Cuvioasa Paraschiva. Clădirea farmaciei e impresionantă alături de primitivitatea magazinelor învecinate. De un pitoresc in­descriptibil e strada, în care mișună țărani și târgoveți ce par plantați pe caldarâm de un metteur en scène cu nostalgia sfârșitului de secol. Două automobile negre parcate la rigolă, desenate, am zice, după mașinile din filmele cu Buster Keaton, stau în vecinătatea unei căruțe cu doi cai la chiar încrucișarea drumurilor. Se mai observă un tomberon și linia curbă a străzii ce urcă, ocolind la dreapta, spre librăria Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu.



      ...În vremea dimineții, strada Traian foia de lume în fugă după treburi și cumpărături. Nicăieri în tot Râmnicul n-ai fi realizat cu atâta limpezime că strada e un spațiu existențial, în care geometria caselor, a stâlpilor de telegraf și a trotuarelor n-are nici o valoare fără identitatea oamenilor întotdeauna alții și mereu aceiași. În spațiul îngust al străzii, dimensiunile reale se dilată, devin monstruoase. E impresia pe care o aveam când coboram spre râul Râmnic, între clădirile mucegăite, pătate de pelagra vremii. De la ,,Bejan", mergând pe partea stingă, te înghițea puhoiul ce venea din piață sau din hală. Pe dreapta se înghesuiau de-a valma hanurile, birturile populare, ospătăriile (de pildă cârciuma ,,Încurcă - lume"). În timpul verii ușile erau deschise, trimițând în stradă mirosuri grele de aperitive, ciorbă de potroace, tescovină, scrumbii prăjite, mititei.

Sursa: Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară, Almarom, Rm. Vâlcea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vâlcea fotografiată de Kurt Hielscher, fotoreportaj din 1933

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, ...

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal