Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Râmnicu Vâlcea - Piața Traian (Constantin Mateescu-Râmnicul de odinioară)



     Privesc o ,,ilustrată" de la 1923 ("R. Vâlcea - Piața Traian"), ce aduce cu o pictură impresionistă. Imaginea e dominată de clădirea cu etaj a farmaciei Bejan, pe coltul străzii Știrbei Vodă cu Traian, de o arhitectură inexpresivă, cu un turn deasupra nivelului acoperișului (un soi de Campanilla), cu rol mai mult decorativ. În jurul farmaciei (una din cele mai căutate ale orașului) sunt băcănii, bodegi și o ,,sălămărie". În fund, pe deal, se văd turlele bisericii Cuvioasa Paraschiva. Clădirea farmaciei e impresionantă alături de primitivitatea magazinelor învecinate. De un pitoresc in­descriptibil e strada, în care mișună țărani și târgoveți ce par plantați pe caldarâm de un metteur en scène cu nostalgia sfârșitului de secol. Două automobile negre parcate la rigolă, desenate, am zice, după mașinile din filmele cu Buster Keaton, stau în vecinătatea unei căruțe cu doi cai la chiar încrucișarea drumurilor. Se mai observă un tomberon și linia curbă a străzii ce urcă, ocolind la dreapta, spre librăria Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu.



      ...În vremea dimineții, strada Traian foia de lume în fugă după treburi și cumpărături. Nicăieri în tot Râmnicul n-ai fi realizat cu atâta limpezime că strada e un spațiu existențial, în care geometria caselor, a stâlpilor de telegraf și a trotuarelor n-are nici o valoare fără identitatea oamenilor întotdeauna alții și mereu aceiași. În spațiul îngust al străzii, dimensiunile reale se dilată, devin monstruoase. E impresia pe care o aveam când coboram spre râul Râmnic, între clădirile mucegăite, pătate de pelagra vremii. De la ,,Bejan", mergând pe partea stingă, te înghițea puhoiul ce venea din piață sau din hală. Pe dreapta se înghesuiau de-a valma hanurile, birturile populare, ospătăriile (de pildă cârciuma ,,Încurcă - lume"). În timpul verii ușile erau deschise, trimițând în stradă mirosuri grele de aperitive, ciorbă de potroace, tescovină, scrumbii prăjite, mititei.

Sursa: Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară, Almarom, Rm. Vâlcea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.