Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Râmnicu Vâlcea - Piața Traian (Constantin Mateescu-Râmnicul de odinioară)



     Privesc o ,,ilustrată" de la 1923 ("R. Vâlcea - Piața Traian"), ce aduce cu o pictură impresionistă. Imaginea e dominată de clădirea cu etaj a farmaciei Bejan, pe coltul străzii Știrbei Vodă cu Traian, de o arhitectură inexpresivă, cu un turn deasupra nivelului acoperișului (un soi de Campanilla), cu rol mai mult decorativ. În jurul farmaciei (una din cele mai căutate ale orașului) sunt băcănii, bodegi și o ,,sălămărie". În fund, pe deal, se văd turlele bisericii Cuvioasa Paraschiva. Clădirea farmaciei e impresionantă alături de primitivitatea magazinelor învecinate. De un pitoresc in­descriptibil e strada, în care mișună țărani și târgoveți ce par plantați pe caldarâm de un metteur en scène cu nostalgia sfârșitului de secol. Două automobile negre parcate la rigolă, desenate, am zice, după mașinile din filmele cu Buster Keaton, stau în vecinătatea unei căruțe cu doi cai la chiar încrucișarea drumurilor. Se mai observă un tomberon și linia curbă a străzii ce urcă, ocolind la dreapta, spre librăria Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu.



      ...În vremea dimineții, strada Traian foia de lume în fugă după treburi și cumpărături. Nicăieri în tot Râmnicul n-ai fi realizat cu atâta limpezime că strada e un spațiu existențial, în care geometria caselor, a stâlpilor de telegraf și a trotuarelor n-are nici o valoare fără identitatea oamenilor întotdeauna alții și mereu aceiași. În spațiul îngust al străzii, dimensiunile reale se dilată, devin monstruoase. E impresia pe care o aveam când coboram spre râul Râmnic, între clădirile mucegăite, pătate de pelagra vremii. De la ,,Bejan", mergând pe partea stingă, te înghițea puhoiul ce venea din piață sau din hală. Pe dreapta se înghesuiau de-a valma hanurile, birturile populare, ospătăriile (de pildă cârciuma ,,Încurcă - lume"). În timpul verii ușile erau deschise, trimițând în stradă mirosuri grele de aperitive, ciorbă de potroace, tescovină, scrumbii prăjite, mititei.

Sursa: Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară, Almarom, Rm. Vâlcea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"