CORNETU, mănăstirea pe sub care trece trenul

La 50 km de Râmnicu Vâlcea, pe drumul care duce la Sibiu prin Valea Oltului, pe la 1666, marele Vornic Mareş Băjescu ridica o frumoasă mănăstire la poalele muntelui Călineşti. Biserica a fost sfinţită de praznicul ,,Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul", pe care l-a luat ca hram.

Lăcaşul de cult a fost ridicat după un plan trilobat, cu turlă pe naos şi una pe pronaos, cu rol de clopotniţă şi zidită cu cărămidă aparentă pe un soclu din piatră. În interior, biserica a fost separată de un zid între naos şi pronaos, iar pictura a fost executată în frescă, păstrându-se însă numai cea din sec. al XVIII-lea.

În 1808, biserica şi chiliile au fost distruse de un incendiu. În 1835 au fost rezidite clădirile şi repictată biserica, în 1885 a fost executat iconostasul, iar între 1923 şi 1925, cupola turlei şi altarul au fost restaurate după stricăciunile provocate în timpul Primului Război Mondial. În 1898, cu ocazia săpării tunelului pe sub zidurile de incintă ale mănăstirii, Direcţia Căilor Ferate a dărâmat o parte a vechiului zid de incintă şi chiliile anexe, construindu-l pe cel actual.