Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Ocnele Mari acum un secol (1924)

Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)


Dela Râmnicu Vâlcea la Ocnele Mari și Ocnița

Plecăm din Rămnicu-Vălcea de pe terasa din centru, din fata magazinului Arsenie, pe str. Traian la vale. Trecem podul de fier peste apa Olănești. Urmăm șoseaua până ce se bifurcă. Luăm drumul din dreapta și înainte. Trecem linia de cale ferată ce merge la Ocnele Mari și Ocnița, și imediat o nouă bifurcare.


Cotim la dreapta brusc și cam înapoi, urcând un mic piept chiar în cotitură, Urmăm drumul înainte până la Ocnele Mari. Băile și parcul sunt pe dreapta. Înaintând 2 km. și traversând calea ferată ajun-gem la o bifurcație. La stânga se află Băile Ocnița, în fundul parcului. La dreapta mergem la, saline, de unde, puțin la stânga și înainte, se află, închisoarea.



Ocnele Mari-Ocnita localități instalate între dealuri calcaroase cu vegetație slabă, pe cari, din loc în loc sarea cristalizată, pare o pulbere fină de zăpadă. La Ocnele Mari sunt renumitele băi de sare, în basinuri naturale, isvoare ,captate și nămol și se fac băi calde și reci foarte, bune pentru limfatici, scrofuloși, reumatici, boale de femei etc, ceia ce face ca localitatea să, fie bine populată în timpul verei.



La Ocnița de-asemeni există, o instalație de băi sărate foarte concentrate și se fac băi calde și reci in cade. În apropiere se află Salinele și închisoarea. Salinele, adânci de o sută și ceva de metri, produc însemnată cantitate de sare. Exploatarea se face cu deținuți, cari se mai ocupă și cu lucrarea de obiecte din lemn, sare, sau os, ce se expun și se vând în Bazarul închisoarei. Salinele, se pot vizita în anumite zile, fixate de direcțiune. Scoborârea în ele se face cu ascensorul. Bazarul e deschis în fiecare zi.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vâlcea fotografiată de Kurt Hielscher, fotoreportaj din 1933

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, ...

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal