Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Ocnele Mari acum un secol (1924)

Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)


Dela Râmnicu Vâlcea la Ocnele Mari și Ocnița

Plecăm din Rămnicu-Vălcea de pe terasa din centru, din fata magazinului Arsenie, pe str. Traian la vale. Trecem podul de fier peste apa Olănești. Urmăm șoseaua până ce se bifurcă. Luăm drumul din dreapta și înainte. Trecem linia de cale ferată ce merge la Ocnele Mari și Ocnița, și imediat o nouă bifurcare.


Cotim la dreapta brusc și cam înapoi, urcând un mic piept chiar în cotitură, Urmăm drumul înainte până la Ocnele Mari. Băile și parcul sunt pe dreapta. Înaintând 2 km. și traversând calea ferată ajun-gem la o bifurcație. La stânga se află Băile Ocnița, în fundul parcului. La dreapta mergem la, saline, de unde, puțin la stânga și înainte, se află, închisoarea.



Ocnele Mari-Ocnita localități instalate între dealuri calcaroase cu vegetație slabă, pe cari, din loc în loc sarea cristalizată, pare o pulbere fină de zăpadă. La Ocnele Mari sunt renumitele băi de sare, în basinuri naturale, isvoare ,captate și nămol și se fac băi calde și reci foarte, bune pentru limfatici, scrofuloși, reumatici, boale de femei etc, ceia ce face ca localitatea să, fie bine populată în timpul verei.



La Ocnița de-asemeni există, o instalație de băi sărate foarte concentrate și se fac băi calde și reci in cade. În apropiere se află Salinele și închisoarea. Salinele, adânci de o sută și ceva de metri, produc însemnată cantitate de sare. Exploatarea se face cu deținuți, cari se mai ocupă și cu lucrarea de obiecte din lemn, sare, sau os, ce se expun și se vând în Bazarul închisoarei. Salinele, se pot vizita în anumite zile, fixate de direcțiune. Scoborârea în ele se face cu ascensorul. Bazarul e deschis în fiecare zi.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 a...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...