Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (partea I)

 Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

 

Marele exod al italienilor în România, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a adus la Vâlcea multe familii de negustori, constructori, muncitori forestieri, cioplitori în piatră, artişti, ceasornicari, brutari sau croitori, precum: Adreani, Marconi, Bertossi, Bugani, Rachelli, Rovalli, Boninsegna, Batista, Lozupone, De Villa, Boari, Santuzzi etc. Emigranții practicau munca sezonieră, pe timpul verii, reîntorcându-se în patrie dar mulți dintre aceștia au decis să se stabilească aici. 

Împins de sărăcie să părăsească peninsula, ca și ceilați conaționali ai săi, antreprenorul şi arhitectul Antonio Copetti, italianul care se născuse în anul 1871, la Tolmezzo din regiunea Friuli Veneţia Giulia, s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea în anul 1896. Se știe că a locuit o perioadă în clădirea actualului Centru de Transfuzii Sanguine, imobil pe care îl va vinde din cauza falimentului.

Antonio Copetti s-a căsătorit cu Maria Ipavici, născută Sântion, nepoata lui Andrei Şaguna, cu care a avut şase copii (Amilcar, Cleopatra, Emanuel, Marius, Maria Mira, Nidia Mihaela). Primii doi au murit de mici. Emanuel Copetti a fost ofiţer de cavalerie iar Marius Copetti (Masi), director economic al Prefecturii Vâlcea, ulterior deţinut politic. Pe fiica lor, Nidia, au măritat-o cu Nicolae I. Moculescu din Guşoieni (din această căsătorie s-a născut, la Râmnic, compozitorul Horia Moculescu).

Copetti avea o firmă de antreprenoriat, dar a semnat mai multe proiecte de clădiri care sau construit în acea vreme la Râmnic. Multe dintre aceste edificii sunt monumente istorice care se pot vedea şi astăzi, altele au fost demolate în urma “sistematizării” comuniste.

Un reper important pentru urbe și pentru patrimoniul cultural este “Casa Alexiu”, un edificiu aflat pe strada Regina Maria, construită de antreprenorul italian pentru Alecu M. Alecsiu, care deţinuse funcţia de poliţist, dar şi de primar al orașului. În diverse perioade edificiul a servit drept sediu al Pompierilor oraşului, Arhivelor Statului şi Poliţiei Rutiere. Prin adresa cu nr. 1877 din 26 martie 1903, se înregistrează o cerere de construire a unei perechi de case în B-dul Principesa Maria colţ cu Progresul. Pe 10 iunie 1903 i se dă permisiunea arhitectului Antonio Copetti de a începe lucrările la această casă (D.J.V.A.N., Fondul Primăriei Râmnicului, Dosar nr. 6/1903). Localul a fost construit pe terenul donat de Al. M. Alexiu cu actul nr. 352/1902 - aici îşi desfăşura activitatea Societatea de ajutor Al. M. Alexiu - fondata în anul 1886 în Râmnicu Vâlcea (D.J.V.A.N. Vâlcea, Fond personal Alecu Alexiu, nr. 1/1929-1939).

 Casa Ştefan Georgescu, construită de Antonio Copetti, la anul 1907, pe locul unei foste case mai mici, era amplasată la intersecţia străzii Mihai Bravu cu strada Traian.