Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (partea I)

 Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

 

Marele exod al italienilor în România, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a adus la Vâlcea multe familii de negustori, constructori, muncitori forestieri, cioplitori în piatră, artişti, ceasornicari, brutari sau croitori, precum: Adreani, Marconi, Bertossi, Bugani, Rachelli, Rovalli, Boninsegna, Batista, Lozupone, De Villa, Boari, Santuzzi etc. Emigranții practicau munca sezonieră, pe timpul verii, reîntorcându-se în patrie dar mulți dintre aceștia au decis să se stabilească aici. 

Împins de sărăcie să părăsească peninsula, ca și ceilați conaționali ai săi, antreprenorul şi arhitectul Antonio Copetti, italianul care se născuse în anul 1871, la Tolmezzo din regiunea Friuli Veneţia Giulia, s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea în anul 1896. Se știe că a locuit o perioadă în clădirea actualului Centru de Transfuzii Sanguine, imobil pe care îl va vinde din cauza falimentului.

Antonio Copetti s-a căsătorit cu Maria Ipavici, născută Sântion, nepoata lui Andrei Şaguna, cu care a avut şase copii (Amilcar, Cleopatra, Emanuel, Marius, Maria Mira, Nidia Mihaela). Primii doi au murit de mici. Emanuel Copetti a fost ofiţer de cavalerie iar Marius Copetti (Masi), director economic al Prefecturii Vâlcea, ulterior deţinut politic. Pe fiica lor, Nidia, au măritat-o cu Nicolae I. Moculescu din Guşoieni (din această căsătorie s-a născut, la Râmnic, compozitorul Horia Moculescu).


Copetti avea o firmă de antreprenoriat, dar a semnat mai multe proiecte de clădiri care sau construit în acea vreme la Râmnic. Multe dintre aceste edificii sunt monumente istorice care se pot vedea şi astăzi, altele au fost demolate în urma “sistematizării” comuniste.

Un reper important pentru urbe și pentru patrimoniul cultural este Casa Alexiu”, un edificiu aflat pe strada Regina Maria, construită de antreprenorul italian pentru Alecu M. Alecsiu, care deţinuse funcţia de poliţist, dar şi de primar al orașului. În diverse perioade edificiul a servit drept sediu al Pompierilor oraşului, Arhivelor Statului şi Poliţiei Rutiere. Prin adresa cu nr. 1877 din 26 martie 1903, se înregistrează o cerere de construire a unei perechi de case în B-dul Principesa Maria colţ cu Progresul. Pe 10 iunie 1903 i se dă permisiunea arhitectului Antonio Copetti de a începe lucrările la această casă (D.J.V.A.N., Fondul Primăriei Râmnicului, Dosar nr. 6/1903). Localul a fost construit pe terenul donat de Al. M. Alexiu cu actul nr. 352/1902 - aici îşi desfăşura activitatea Societatea de ajutor Al. M. Alexiu - fondata în anul 1886 în Râmnicu Vâlcea (D.J.V.A.N. Vâlcea, Fond personal Alecu Alexiu, nr. 1/1929-1939).



 Casa Ştefan Georgescu, construită de Antonio Copetti, la anul 1907, pe locul unei foste case mai mici, era amplasată la intersecţia străzii Mihai Bravu cu strada Traian.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vâlcea fotografiată de Kurt Hielscher, fotoreportaj din 1933

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, ...

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal