Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (partea I)

 Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

 

Marele exod al italienilor în România, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a adus la Vâlcea multe familii de negustori, constructori, muncitori forestieri, cioplitori în piatră, artişti, ceasornicari, brutari sau croitori, precum: Adreani, Marconi, Bertossi, Bugani, Rachelli, Rovalli, Boninsegna, Batista, Lozupone, De Villa, Boari, Santuzzi etc. Emigranții practicau munca sezonieră, pe timpul verii, reîntorcându-se în patrie dar mulți dintre aceștia au decis să se stabilească aici. 

Împins de sărăcie să părăsească peninsula, ca și ceilați conaționali ai săi, antreprenorul şi arhitectul Antonio Copetti, italianul care se născuse în anul 1871, la Tolmezzo din regiunea Friuli Veneţia Giulia, s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea în anul 1896. Se știe că a locuit o perioadă în clădirea actualului Centru de Transfuzii Sanguine, imobil pe care îl va vinde din cauza falimentului.

Antonio Copetti s-a căsătorit cu Maria Ipavici, născută Sântion, nepoata lui Andrei Şaguna, cu care a avut şase copii (Amilcar, Cleopatra, Emanuel, Marius, Maria Mira, Nidia Mihaela). Primii doi au murit de mici. Emanuel Copetti a fost ofiţer de cavalerie iar Marius Copetti (Masi), director economic al Prefecturii Vâlcea, ulterior deţinut politic. Pe fiica lor, Nidia, au măritat-o cu Nicolae I. Moculescu din Guşoieni (din această căsătorie s-a născut, la Râmnic, compozitorul Horia Moculescu).


Copetti avea o firmă de antreprenoriat, dar a semnat mai multe proiecte de clădiri care sau construit în acea vreme la Râmnic. Multe dintre aceste edificii sunt monumente istorice care se pot vedea şi astăzi, altele au fost demolate în urma “sistematizării” comuniste.

Un reper important pentru urbe și pentru patrimoniul cultural este Casa Alexiu”, un edificiu aflat pe strada Regina Maria, construită de antreprenorul italian pentru Alecu M. Alecsiu, care deţinuse funcţia de poliţist, dar şi de primar al orașului. În diverse perioade edificiul a servit drept sediu al Pompierilor oraşului, Arhivelor Statului şi Poliţiei Rutiere. Prin adresa cu nr. 1877 din 26 martie 1903, se înregistrează o cerere de construire a unei perechi de case în B-dul Principesa Maria colţ cu Progresul. Pe 10 iunie 1903 i se dă permisiunea arhitectului Antonio Copetti de a începe lucrările la această casă (D.J.V.A.N., Fondul Primăriei Râmnicului, Dosar nr. 6/1903). Localul a fost construit pe terenul donat de Al. M. Alexiu cu actul nr. 352/1902 - aici îşi desfăşura activitatea Societatea de ajutor Al. M. Alexiu - fondata în anul 1886 în Râmnicu Vâlcea (D.J.V.A.N. Vâlcea, Fond personal Alecu Alexiu, nr. 1/1929-1939).



 Casa Ştefan Georgescu, construită de Antonio Copetti, la anul 1907, pe locul unei foste case mai mici, era amplasată la intersecţia străzii Mihai Bravu cu strada Traian.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"