Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

RÂMNICU VÂLCEA ACUM UN SECOL (1924) - PARTEA I

     Un lăudabil efort de promovare a Județului Vâlcea, de acum un secol, mai exact 1924, prezintă frumusețile județului și posibilitățile de vizitare a acestora. Acest veritabil ghid turistic intitulat  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni, merită să fie citit în varianta originală, păstrând farmecul limbii române de la începutul secolului trecut. Textul nu cuprinde foarte multe ilustrații, așadar voi exemplifica locurile descrise cu  imagini și cărți poștale vechi din acea perioadă. Prima parte, după o scurtă prefață, constituie o prezentarea a orașului Râmnicu Vâlcea.     





                                                           Județul Vâlcea

Cine vrea să cunoască ușor și pe de-antregul frumusețile munților și ale regiunilor învecinate din neîntrecutul și legendarul ținut al Oltului, n'are decât să vie în orașul Râmnicu-Vâlcea și de acolo să-și aleagă locurile pe cari să le cutreere. Să-și aleagă, dacă. va putea, căci toate sunt atât de frumoase, atât de diferite unele de altele, nu puțini vor fi aceia cari nu vor alege, ci, pe rând, le vor cerceta pe toate.
Râmnicu-Vâlcea, oraș așezat cum nu se poate mai bine, din punct de vedere al frumuseților naturei, în întregime tolănit la picioarele dealurilor de pe malul drept al Oltului.


Râmnicu Vâlcea - Vederea orașului spre  Cetățuia

E îngrădit din toate pârțile, de dealuri geloase cari își păzesc Cu hotărâre floarea ce-a crescut  în mijlocul lor. Numai Oltul se strecoară șerpuit dela miază-noapte, lăsândsă se vadă prin spărtura ce-o face munții mândri de neclintirea lor; și strecurându-și undele, cari mai păstrează încă culoarea codrilor prin cari au trecut, spre partea de miază-zi a ţărei, duce veste șesului și Dunărei despre Floarea Vâlcei.
Din punct de vedere turistic, acest oraș, este deasemeni neîntrecut de bine așezat. La Râmnicu-Vâlcea se adună drumurile ce vin și se duc înspre cele patru vânturi.


                            Râmnicu Vâlcea - Vederea orașului

         Spre miază-noapte e drumul istoric pe care legiunile Romane au trecut, semănând viță latină pe pământul Dac, drum paralel cu Oltul ce sparge munții și prin duce prin Călimănești-Căciulata, Cozia, Câineni, Turnu Roșu, până la Sibiu, lăsând un altul spre stânga, pe malul răului Lotru spre Brezoi, Malaia, Voineasa, Ciungetu, Vidra.
Spre miază-zi, te duci către Drăgășani, patria vinurilor, Piatra-Olt, Craiova, Slatina.
Spre răsărit ajungi la Curtea de Argeș, Câmpulung, leagănele neamului Românesc, împodobite cu atâtea mărturii ale timpurilor bune sau grele din trecut. Mai jos, Piteștii și drumul spre București.


R. Vâlcea - Podul de peste Olt

         Spre apus te strecori în văgăunile munților, în cari, neamul nostru, încolțit de dușmani în primele timpuri ale vieţei sale, și-a ascuns locașurile de rugăciune, de unde au pornit primele raze de bucurie și lumină pentru noi Mânăstirile Govora, Bistrița, Arnota, Hurezu, Polovraci, Tismana.
Asemeni Băile Olănești, Ocnele-Mari, Ocnița, Buleta, Govora.
Întreg județul Vâlcea este un imens sanatoriu și un paradis. Cei suferinzi găsesc odihnă, aerul curat și apele făcătoare de minuni, pentru toate soiurile de boale, ce se abat pe trupurile lor slabe, iar cei sănătoși dornici de viață și senzații noi, au de unde acumula și risipi prisosul de energie.


Râmnicu Vâlcea - Bulevardul

Râmnicu-Vâlcea este centrul acestor perle și pentru vizitarea lor, admiratorii naturei și frumosului au la dispoziție 10 trenuri pe zi, asemeni numeroase autobuse, automobile taximetre și trăsuri. Din inițiativa și cu spesele D-lor Iorgu și Eduard Arsenie s'au instalat, la toate răspântiile orașului Râmnicu-Vâlcea, indicatoarele „Arsenie" (fond galben, scris cu negru) fixate pe stâlpii de telegraf, arătând direcțiunile și distanțele kilometrice pentru fiecare localitate.
Însă în afară de situația sa de nod al drumurilor, Râmnicu-Vâlcea mai e interesant și pentru el singur.



      
Trebuie să fie văzut Zăvoiul, frumosul parc din partea apuseană. a orașului, străbătut de un repede curs de apă, lazul morilor, în afară de care mai e și un lac, pe care se face canotaj. Înainte de a ajunge  la Zăvoiu, vedem pe stânga uzina electrică a orașului și băile, modern și confortabil instalate.


Grădina Zăvoiu cu Uzina și Băile

La intrarea  în parcul Zăvoiu, ne întâmpină, statuia lui Barbu Ştirbey, o admirabila compoziție în marmoră, datorită d-lui Profesor Constantin G. Mihăilescu din localitate.
Un bufet bun e deschis în permanent, chiar pe aleea principala, alături e un, loc de tennis, un skating, iar iarna, când lacul înghiață, se face patinaj.










R. Vâlcea - Aleea în grădina Zăvoiu

br />
Muzica rnilitară cânta în fiece dimineață.
În spatele băilor, se afla florăria cornunală, dela care se pot procura flori.




Baia comunala 19 19-1921




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"