Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a II-a)

        

Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic

(Partea a II-a)

 

de prof. dr. Florin EPURE,

Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea

       În anul 1910 antreprenorul Copetti ridică în piaţa centrală două rânduri de prăvălii şi construieşte o casă pentru preceptor, “pe platforma bâlciului de lângă oraş”.

Antreprenorul Copetti va executa lucrări de construcţie la casele Bărăţiei catolice din Râmnic. Părintele benedictin Lucius Fetz, care a activat în calitate de secretar particular al lui Arhiepiscopul dr. Raymund Netzhammer, profesor şi spiritual la Seminarul Arhiepiscopal “Sfântul Duh” din Bucureşti (“Secretarul meu”, 1933), face o vizită în Râmnic la 7 noiembrie 1907. Participă la preluarea noilor clădiri ale parohiei: “O casă veche – spune el – ce aparţinea Bărăţiei, care se afla la cea mai importantă intersecţie de drumuri din oraş, a trebuit să fie demolată. Constructorul Copetti a depăşit suma iniţială de 42.000 lei, cu 8.000 lei. Pentru a i se achita această sumă, Netzhammer s-a împrumutat de la Casa de bani a preoţilor. Noua clădire a fost împărţită, încât, la parter, să poată funţiona un mare spaţiu commercial, iar etajul să găzduiască camere de locuit” (R. Netzhammer, “Episcop în România”, Bucureşti, 2005).

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari, monument istoric, aflat pe strada Calea lui Traian, a fost finalizat în martie 1911. Noua clădire lucrată în stil naţional din brâie de cărămidă alternând cu piatră cioplită îmbină armonios vechiul stil românesc cu tehnica de construcție a timpului. Copetti lucrează, la acest edificiu, alături de arhitectul şef N. Ghica Budeşti şi de arhitectul Alexandru Referendaru, conducătorul lucrărilor. 

Add caption

Pentru că nu se puteau efectua modificări importante la vechea clădire a Seminarului Teologic, începând cu 1913, Antonio Copetti ridică o nouă clădire pe terenul Episcopiei, în vechea stradă Carol I. Lucrările de construcţie s-au terminat în 1914 pentru aripa de pe strada Carol I, şi 1922 pentru aripa paralelă cu strada Capelei.

        După război se simte nevoia de cadre în învăţământ şi de aceea la 1 septembrie 1919, gimnaziul din Rmâmnicu Vâlcea, ca şi altele din ţară, este transformat din nou în liceu. Transformarea gimnaziului clasic „Alexandru Lahovari” în liceu împlinea o dorinţă arzătoare a vâlcenilor. Acum se măreşte şi numărul claselor de la 8 la 12. Din lipsă de spaţiu şcolar, cursurile se fac pe jumătăţi de zile. De aceea se punea problema întregirii localului existent cu încă o aripă. După lungi chibzuieli, Ministerul aprobă, în 1921, devizul întocmit de arhitectul Anton Copetti în valoare de 49.010 lei. Lucrarea însă înaintează greu din lipsă de materiale şi mână de lucru, totuşi ea va fi terminată