Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Călătorie pe Valea Oltului în 1924


  Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

Mănăstirea Cozia (pictură  Amedeo Preziosi)

,,Urmăm șoseaua, dupe ce trecem  de  pavilionul  de cura  de la Căciulata, ajungem la M-rea Cozia, un km.  și jumătate depărtare de  parc.  Aceasta mănăstire  e veche, de mai bine de cinci veacuri, clădita de Domnitorul Mircea cel Bătrân. Așezarea sa, chiar pe malul Oltului, cu temelia neclintită pornind chiar din albia râului, a inspirat pe mulți poeți, a căror versuri sau proza iți vin în minte când privești acest sfânt și vechi  locaș.

     
Mănăstirea Cozia


O legendă, în  care poate că se ascunde ceva adevăr, spune ca sub  lespezile  ce  podesc  biserica,  pleacă o  hrubă, un gang subteran, pe sub Olt, până pe malul celălalt, care gang, ajuta Domnitorului să fugă când era încolțit  de  dușmani.

Cozia e pe partea dreapta a șoselei. Pe stânga, chiar în dreptul mânăstirii, este un mic paraclis, clădit de Petru Cercel. Ambele biserici se pot vizita oricând. Dumineca și sărbătorile la Cozia e slujbă.

Drumul scoboară binișor, venind aproape  la  nivel cu Oltul. Pe malul celălalt al apei, dela calea, ferata până  sub munte,  se   întinde  un   petec  de  câmp  neted.


Valea Oltului - Bivolari


Local se   numește  Bivolari. Aci s-au descoperit urmele, distruse de vreme și de   oameni, a unor therme (băi) Romane cu ape termale. Acum nu mai sunt decât gropi căptușite cu piatră, cari nu se văd decât dacă ești acolo. De-acum intrăm în Defileul Oltului, unul din cele mai frumoase din țară. Trecem pe un mic podeț de piatră, o apă ce vine din stânga, din munte.


Vedere pe Valea Oltului


Călimănești - Peștera lui Traian

           Pe malul drept al pârâului e o pajiște verde, în mijlocul căreia de-abia se mai țin în picioare niște ziduri ruinate. Sunt ruinele unui vechi han de poșta, la care se schimbau caii diligențelor și pe cari văzându-le, te fac să te gândești la vremurile când liniștea naturii nu era sfâșiată de zgomotul motoarelor de automobile, sau de gâfâielile locomotivelor, când doar zurgălăii își risipeau în pulbere nevăzută de argint, sunetul lor tineresc, printre stâncile aspre, printre copacii liniștiți, sau peste undele îngăduitoare.



Masa lui Traian

Pe malul opus celui pe care e șoseaua, trece calea ferată spre Sibiu. Puțin dupe ce am trecut de ruinele hanului, dupe ce am scoborât din nou, vedem pe acea parte un bloc masiv de stâncă, cu o cruce de piatră în vârf, este vechea și legendara Masa lui Traian și în fată o mică peșteră. Tot pe partea drumului de fer, se zăresc curând după Masa lui Traian, printre desișul verde, frumoasa Mânăstire Turnu, clădită pe la 1666 de către Mitropolitul Varlam. Este singura Biserică din țară, așezată la etaj''.


Mânăstirea Turnu









 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"