Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Călătorie pe Valea Oltului în 1924


  Fragmente din  Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924)

Mănăstirea Cozia (pictură  Amedeo Preziosi)

,,Urmăm șoseaua, dupe ce trecem  de  pavilionul  de cura  de la Căciulata, ajungem la M-rea Cozia, un km.  și jumătate depărtare de  parc.  Aceasta mănăstire  e veche, de mai bine de cinci veacuri, clădita de Domnitorul Mircea cel Bătrân. Așezarea sa, chiar pe malul Oltului, cu temelia neclintită pornind chiar din albia râului, a inspirat pe mulți poeți, a căror versuri sau proza iți vin în minte când privești acest sfânt și vechi  locaș.

     
Mănăstirea Cozia


O legendă, în  care poate că se ascunde ceva adevăr, spune ca sub  lespezile  ce  podesc  biserica,  pleacă o  hrubă, un gang subteran, pe sub Olt, până pe malul celălalt, care gang, ajuta Domnitorului să fugă când era încolțit  de  dușmani.

Cozia e pe partea dreapta a șoselei. Pe stânga, chiar în dreptul mânăstirii, este un mic paraclis, clădit de Petru Cercel. Ambele biserici se pot vizita oricând. Dumineca și sărbătorile la Cozia e slujbă.

Drumul scoboară binișor, venind aproape  la  nivel cu Oltul. Pe malul celălalt al apei, dela calea, ferata până  sub munte,  se   întinde  un   petec  de  câmp  neted.


Valea Oltului - Bivolari


Local se   numește  Bivolari. Aci s-au descoperit urmele, distruse de vreme și de   oameni, a unor therme (băi) Romane cu ape termale. Acum nu mai sunt decât gropi căptușite cu piatră, cari nu se văd decât dacă ești acolo. De-acum intrăm în Defileul Oltului, unul din cele mai frumoase din țară. Trecem pe un mic podeț de piatră, o apă ce vine din stânga, din munte.


Vedere pe Valea Oltului


Călimănești - Peștera lui Traian

           Pe malul drept al pârâului e o pajiște verde, în mijlocul căreia de-abia se mai țin în picioare niște ziduri ruinate. Sunt ruinele unui vechi han de poșta, la care se schimbau caii diligențelor și pe cari văzându-le, te fac să te gândești la vremurile când liniștea naturii nu era sfâșiată de zgomotul motoarelor de automobile, sau de gâfâielile locomotivelor, când doar zurgălăii își risipeau în pulbere nevăzută de argint, sunetul lor tineresc, printre stâncile aspre, printre copacii liniștiți, sau peste undele îngăduitoare.



Masa lui Traian

Pe malul opus celui pe care e șoseaua, trece calea ferată spre Sibiu. Puțin dupe ce am trecut de ruinele hanului, dupe ce am scoborât din nou, vedem pe acea parte un bloc masiv de stâncă, cu o cruce de piatră în vârf, este vechea și legendara Masa lui Traian și în fată o mică peșteră. Tot pe partea drumului de fer, se zăresc curând după Masa lui Traian, printre desișul verde, frumoasa Mânăstire Turnu, clădită pe la 1666 de către Mitropolitul Varlam. Este singura Biserică din țară, așezată la etaj''.


Mânăstirea Turnu









 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Manastirea Turnu

Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina, din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia. Accesul spre ea a fost deosebit de greu, timp de secole. Din partea sudica, se ajungea cu trasura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul raului: spre nord, singura legatura o formau potecile ce urcau culmea muntelui si coborau in satele Lovistei. Chiar si marele geograf George Lahovari mentiona, in secolul al XIX-lea, ca numai "piciorul si calul pot patrunde acolo". Astazi, posibilitatile de a ajunge aici sunt multiple si comode, cei ce doresc o plimbare pe jos, merg din statiunea Caciulata peste digul ce uneste cele doua maluri ale raului, altii cu trenul, ce opreste in statia din apropiere, sau cu masina, pana in curtea Sfantului Locas. Denu...

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

  Femei din Zătreni, la moara de la Olteț (jud. Vâlcea, 1929)        Imaginea prezintă un grup de femei îmbrăcate în port specific zonei; cămașă încrețită în jurul gâtului, două catrințe (oprege) strânse pe talie cu bete. Femeile sunt desculțe. Poartă pe cap, pentru a se proteja de praful fin de făină din moară, tulpane albe din țesătură subțire de bumbac. Sursa   Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...