Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Dem Rădulescu - imagini mai puțin cunoscute

 Dem Rădulescu:  O zi în care n-ai râs e o zi pierdută

Anul 1963, printre primele roluri in film ale lui Dem Radulescu (bacanul Lambru) in "Politica si ... delicatese", regia Haralambie Boros.

Dem Rădulescu s-a născut în 30 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea . Prezenţa numelui său pe afiş la teatru sau pe genericul unei emisiuni de divertisment duce întotdeauna către un inegalabil succes. Uriaşa popularitate i-au făcut-o în egală măsură filmul, televiziunea sau Estrada, cu spectacolele “Salutări de la Vasile” şi “Dai un Biban, dar face!”

I se spunea Bibanul…

De unde vine porecla Bibanul? Chiar actorul Dem Rădulescu povestea, într-un interviu, că vine din copilărie. “Tata vindea peşte la Vâlcea şi într-o zi a venit acasă cu un exemplar deosebit. Frate-miu l-a dus repede la şcoală la ora de ştiinţe naturale. Profesoara, văzându-l, s-a adresat copiilor spunându-le: «dragii mei, acesta este un biban».

            

  Dem Rădulescu împreună cu Jean Constantin și Puiu Călinescu la filmările la seria BD



Ei s-au amuzat, şi, prin extrapolare, denumirea peştelui s-a lipit ca timbrul de scrisoare de numele fratelui meu. Când am devenit şi eu elev, porecla era oficializată de puştime. În 1950, odată cu primul an de studenţie, a fost suficient ca un prieten din anul III să mă strige «Bibanule», ca efectul să fie ca al unei bombe incendiare.

Nu m-a deranjat, nici nu am avut ce face, s-a impus dincolo de voinţa şi de puterile mele. Fireşte, ca orice poreclă, şi-a pierdut semnificaţia intrinsecă. Când spui «Birlic» cine se mai gândeşte azi la cartea de joc? Şi uite aşa, vorba poetului, schimbatu-mi-se porecla în renume.



Ea a dat naştere la sumedenie de speculaţii, caricaturi, epigrame. Ce nu se poate face cu un biban? Vorba lui Aurel Storin: «De la tata m-am ales cu/Numele de Rădulescu/Şi de la botez mă chem./Scurt şi categoric DEM.» Mai am şi o poreclă… «- n fine/O fi bine, n-o fi bine,/Dar mă ştie tot poporul/Că-s Bibanul, că-s actorul.»

Asta seara dansam in familie (1972) Regia: Geo Saizescu. Interpreti: Dem Radulescu, Vasilica Tastaman

Foto - Arhiva Studioului Buftea


 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"