Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

O frumoasă descriere a stațiunii Băile Govora din 1934

 Fragment din articolul Scrisul călătorilor despre Vâlcea de General Al. Lupaşcu-Stejar apărut în „Naţionalul Vâlcii" — Maiu-Iunie, 1934.

Colecțiile online ale Bibliotecii Județene Antim Ivireanul Vâlcea- reviste



Cum să nu tresalt de emoțiune şi bucurie când mă apropiu de Govora, eu, care încă din tinerețe cunosc, iubesc și frecventez această vestită și de Dumnezeu binecuvântată stațiune balneoclimatică ? Cum să nu mă duc in fiecare an la Govora, să-mi întăresc sănătatea în miraculoasele ei ape cloroiodo-sulfuroase și în aerul ei dulce, plăcut și liniștit, trăind cel puțin o lună de vară, în mijlocul unei naturi dintre cele mai încântătoare? Și cum să n'o iubesc, cum să nu-i fiu credincios, când ea mă primește întotdeauna-una cu atâta dragoste și căldură și când dela sânul ei cald, iubitor, binefăcător, plec reconfortat  nu numai trupește dar și sufletește ?






La frumoasa și minunata Govora se poate merge din mai multe direcțiuni și pe mai multe drumuri. Cel mai important și cel mai întrebuințat este acela care dela Piatra-Olt o ia in sus pe valea aici largă și fertilă a Oltului. Este calea ferată și șoseaua națională ce duce spre Sibiu în Transilvania, istoricul drum roman împietrit și întărit, ce venea dela vechiul Turris — T. Măgurele de astăzi — și ducea in inima Daciei, către capitala Sarmisagetuza, spre Apulum — Alba Iulia de astăzi — și mai departe ; drum pe care l-a urmat Traian în a 2-a lui expedițiune contra Dacilor, anul 105 după Hristos.




      Palpit de bucurie şi emoţiune că te revăd, scumpă şi dulce Govoră, așezată pe valea pârâiașului Hinţa şi pe coastele ei, în mijlocul frumoaselor păduri de fag, din care nu lipsește falnicul stejar și teii bătrâni, frumoși și mirositori. Tresalt de plăcere că te regăsesc, vestită și iubită stațiune, cu drăguțele tale alee ce duc pe terase și prin pădure, cu simpaticele și cochetele tale vile și hoteluri, în frunte cu marele, frumosul și confortabilul „Palace", cu modernul tău stabiliment de băi minerale calde și fizioterapie, cu clima ta dulce, plăcută și constantă, cu mulțimea păsărelelor din pădure, a cucilor, al căror „cu-cu", „cu-cu", răsună cu dulce ecou dea lungul văii, a sturzilor, sticleților, scatiilor și mai cu seamă a mierlelor, cărora din zori și până'n noapte nu le mai tace „gurița" cântă, flueră şi vorbesc între ele din vârfuri de copaci, de par'că ar fi angajate şi plătite pentru aceasta — cu mulțimea licuricilor scânteind prin întuneric, cu maestrele privighetori, care te farmecă noaptea cu dulcile și divinele lor triluri, în sfârșit cu tot pitorescul tău și cu toate frumoasele, scumpele și neuitatele amintiri, care mă leagă atât de strâns de tine. 




De colo, de sus, din vârful frumosului deal ,,Baba Floarea", unde se ajunge cu ușurință pe o drăguță potecă, se descopere, în apropiere și in cadrul dealurilor împădurite, splendidul peisagiu al stațiunii Govora, cu hotelul „Palace", vilele militare și alte frumoase vile, cu biserica de pe deal și cu șoselele ce duc spre răsărit, către satul Govora, Ocnele-Mari și spre apus, Ia satele Pietrari și Păușești de pe valea Otăsăului, pe când în depărtare, se descoperă: spre nord, nord-vest și nord-est marea și frumoasa priveliște a munților Buila, Arnota, Scărișoara și Cozia, iar spre apus și miazăzi frumoasa vale a Otăsăului, mărginită de frumoase dealuri, din verdele cărora apar risipite și albe, căsuțele satelor și Mânăstirea dintr'un Lemn, de maici, întemeiată de Matei Basarab și reconstruită în anul 1715, sub domnia lui Stefan Vodă Cantacuzino.
















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"