Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

O frumoasă descriere a stațiunii Băile Govora din 1934

 Fragment din articolul Scrisul călătorilor despre Vâlcea de General Al. Lupaşcu-Stejar apărut în „Naţionalul Vâlcii" — Maiu-Iunie, 1934.

Colecțiile online ale Bibliotecii Județene Antim Ivireanul Vâlcea- reviste



Cum să nu tresalt de emoțiune şi bucurie când mă apropiu de Govora, eu, care încă din tinerețe cunosc, iubesc și frecventez această vestită și de Dumnezeu binecuvântată stațiune balneoclimatică ? Cum să nu mă duc in fiecare an la Govora, să-mi întăresc sănătatea în miraculoasele ei ape cloroiodo-sulfuroase și în aerul ei dulce, plăcut și liniștit, trăind cel puțin o lună de vară, în mijlocul unei naturi dintre cele mai încântătoare? Și cum să n'o iubesc, cum să nu-i fiu credincios, când ea mă primește întotdeauna-una cu atâta dragoste și căldură și când dela sânul ei cald, iubitor, binefăcător, plec reconfortat  nu numai trupește dar și sufletește ?






La frumoasa și minunata Govora se poate merge din mai multe direcțiuni și pe mai multe drumuri. Cel mai important și cel mai întrebuințat este acela care dela Piatra-Olt o ia in sus pe valea aici largă și fertilă a Oltului. Este calea ferată și șoseaua națională ce duce spre Sibiu în Transilvania, istoricul drum roman împietrit și întărit, ce venea dela vechiul Turris — T. Măgurele de astăzi — și ducea in inima Daciei, către capitala Sarmisagetuza, spre Apulum — Alba Iulia de astăzi — și mai departe ; drum pe care l-a urmat Traian în a 2-a lui expedițiune contra Dacilor, anul 105 după Hristos.




      Palpit de bucurie şi emoţiune că te revăd, scumpă şi dulce Govoră, așezată pe valea pârâiașului Hinţa şi pe coastele ei, în mijlocul frumoaselor păduri de fag, din care nu lipsește falnicul stejar și teii bătrâni, frumoși și mirositori. Tresalt de plăcere că te regăsesc, vestită și iubită stațiune, cu drăguțele tale alee ce duc pe terase și prin pădure, cu simpaticele și cochetele tale vile și hoteluri, în frunte cu marele, frumosul și confortabilul „Palace", cu modernul tău stabiliment de băi minerale calde și fizioterapie, cu clima ta dulce, plăcută și constantă, cu mulțimea păsărelelor din pădure, a cucilor, al căror „cu-cu", „cu-cu", răsună cu dulce ecou dea lungul văii, a sturzilor, sticleților, scatiilor și mai cu seamă a mierlelor, cărora din zori și până'n noapte nu le mai tace „gurița" cântă, flueră şi vorbesc între ele din vârfuri de copaci, de par'că ar fi angajate şi plătite pentru aceasta — cu mulțimea licuricilor scânteind prin întuneric, cu maestrele privighetori, care te farmecă noaptea cu dulcile și divinele lor triluri, în sfârșit cu tot pitorescul tău și cu toate frumoasele, scumpele și neuitatele amintiri, care mă leagă atât de strâns de tine. 




De colo, de sus, din vârful frumosului deal ,,Baba Floarea", unde se ajunge cu ușurință pe o drăguță potecă, se descopere, în apropiere și in cadrul dealurilor împădurite, splendidul peisagiu al stațiunii Govora, cu hotelul „Palace", vilele militare și alte frumoase vile, cu biserica de pe deal și cu șoselele ce duc spre răsărit, către satul Govora, Ocnele-Mari și spre apus, Ia satele Pietrari și Păușești de pe valea Otăsăului, pe când în depărtare, se descoperă: spre nord, nord-vest și nord-est marea și frumoasa priveliște a munților Buila, Arnota, Scărișoara și Cozia, iar spre apus și miazăzi frumoasa vale a Otăsăului, mărginită de frumoase dealuri, din verdele cărora apar risipite și albe, căsuțele satelor și Mânăstirea dintr'un Lemn, de maici, întemeiată de Matei Basarab și reconstruită în anul 1715, sub domnia lui Stefan Vodă Cantacuzino.
















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vâlcea fotografiată de Kurt Hielscher, fotoreportaj din 1933

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, ...

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal