Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Scrisul călătorilor despre Vâlcea - Călimănești 1934

  Fragment din articolul Scrisul călătorilor despre Vâlcea de General Al. Lupaşcu-Stejar apărut în „Naţionalul Vâlcii" — Maiu-Iunie, 1934.

Colecțiile online ale Bibliotecii Județene Antim Ivireanul Vâlcea- reviste

Vizitatorii, cari se duc la Scrisul călătorilor despre Vâlcea  cu trenul, pot scobori in gara Jiblea, pentru a intra în staţiune cu trăsura, sau puţin mai departe, în halta Călimăneşti, pentru a intra pe jos, trecând Oltul pe podul umblător. Te revăd iarăşi, scumpe Călimăneşti, admirabil şi desfătător colţişor din majestoşii şi fermecătorii noştri Carpaţi, loc de Dumnezeu binecuvântat, ce dai tuturor celor ce vin la tine, repaos, sănătate, viaţă şi încântare sufletească! Te regăsesc, frumoasă şi scumpă perlă carpatină, ce te oglindeşti împreună cu toate comorile tale de frumuseţe, în apa ce vine de departe, ducând fără încetare pe undele ei, dulcea doină românească.

Gara Jiblea



    Pod plutitor peste Ostrov

Din ceardacul celui mai mare şi mai frumos hotel al tău — unde se găsesc şi instalaţiunile de băi calde, cloruro-sodice, sulfuroase sorb liniştit şi cu nesaţiu, scumpe Călimăneşti, aerul tău răcoros şi binefăcător, de munte. În parcul tău privesc şi admir încântat, în zilele de Dumineci şi sărbători, marea şi frumoasa horă românească, în care se prind ţărani şi ţărance, flăcăi voinici, fete şi neveste frumoase, nu numai din satul (oraşul) tău şi cele vecine, dar chiar şi din ţinuturi româneşti mai depărtate, toţi îmbrăcaţi în frumoasele, bogatele şi pitoreştile lor costume naţionale.



De pe frumosul şi elegantul pod de beton în arcade, ce te leagă peste braţul apusean al Oltului, cu frumosul tău ostrov, privesc şi admir, în susul şi dea lungul râului, frumosul peisaj, cu vilele ieşind dintre copaci, încadrat de înălţimile muntoase, acoperite de păduri. Şi cât de bine mă simt în drăguţul şi simpaticul parc al Ostrovului atât ziua la umbra copacilor, dar mai cu seamă seara in dulcea şi tainica lumină a lunei .

Ca sfântă podoabă a ostrovului se află, afară de alte clădiri cam în mijlocul parcului şi aproape de malul apei, mica biserică schitul — zidită de Neagoe Basarab intre anii 1515-1520 ; iar puţin mai sus se găseşte plaja şi cabinele băilor reci la Olt.


Podul spre Ostrov


Biserica Ostrov



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.