Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Aventura europeană a echipei Chimia Rm. Vâlcea

 

Căștigătoarea Cupei României 1973

În 1973, Cupa României se încheia cu o câștigătoare surpriză: Chimia Râmnicu Vâlcea, echipă aflată pe atunci în a doua divizie. Vâlcenii trecuseră în finală cu 3-0, după rejucare, de Constructorul Galați, formație din al treilea eșalon. După succesul nescontat, Chimia, în a cărei conducere se afla „eternul” Dumitru Dragomir, a jucat în Cupa Cupelor în toamna lui 1973. Vâlcenii i-au întâlnit pe nord-irlandezii de la Glentoran.

Prima manșă, jucată pe Municipalul din Vâlcea, în fața a cinci mii de spectatori, s-a încheiat la egalitate, 2-2. Românii au condus de două ori, prin reușitele lui Gheorghe Gojgaru, dar nord-irlandezii au revenit de fiecare dată.

Miercuri 19 septembrie 1973, Rm. Vâlcea.

Chimia Rm Vâlcea – Glentoran Belfast (Irlanda de Nord) 2-2 (2-1)

Chimia – Stana – Cinca, Boriz, Pintilie, Lepadatu – Haidu, Donose, Ionescu – Sutru, Gojgaru, Iordache (min 80 Orovitz).

Glentoran Belfast – Paterson – Hill, Gorman (min. 46 Wallsh), Stewart, Mc Creary, Hall, Anderson, Feeny.

Au marcat: Gojgaru (min. 9, 28), Mc Creary (min. 27), Samison (min.73).

A arbitrat o brigada cipriota  ce l-a avut la centru pe Costakis Xanthoulis.



Programul de meci de la Belfast

În retur, pe 3 octombrie 1973, Glentoran s-a impus clar, cu 2-0, calificându-se mai departe pentru prima oară în istoria clubului. Britanicii aveau chiar să mai treacă un tur, după ce i-au scos pe norvegienii de la Brann Bergen, și să fie eliminați în sferturile de finală de Borussia Monchengladbach. De remarcat,  la Chimia a intrat după pauză și Ion Crăciunescu, cunoscutul arbitru vâlcean.

Miercuri 3 octombrie 1973, Belfast

Glentoran: Paterson - McIlwaine,  McCullough, McCreery, Gorman, Anderson, Weatherup, Stewart, Jamison, Dougan, Feeney   (46' Craig).

Manager: George Eastham

Chimia : Stana – Borz 46', Lăpădatu, Ciobanu, Șutru,  Ionescu   46', Gojgaru, Donose, Cincă, Iordache, Haidu.

Schimbări:  Constantin Pintilie, Ion Crăciunescu

Manager: Dumitru Anescu

Cât despre trupa vâlceană, aceasta va promova în acel an în Divizia A, unde va juca, în total, zece sezoane, până în 1987. Imediat după Revoluție, Chimia Râmnicu Vâlcea a coborât în eșaloanele inferioare, iar în 2004 s-a desființat, din cauza lipsei banilor.

Stadionul din Zăvoi în 1973




Comentarii

  1. Che bella storia, ma la conoscevo già. Sono il genero di Ciobanu. Scusate se non mi esprimo in Romeno. Un saluto a tutti

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.