Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Chimia Râmnicu Vâlcea - câștigătoare a Cupei României în 1973

      Chimia Râmnicu Vâlcea, câștigătoarea uneia dintre cele mai surprinzătoare finale a Cupei României din istoria fotbalului românesc   

        Chimia Râmnicu Vâlcea a existat în fotbalul românesc din 1946 până în 2004, când s-a desființat. Totuși, Chimia rămâne pe lista câștigătoarelor de Cupa României.

        Chimia este ultima câștigătoare de Cupă de divizie inferioară. A fost atunci condusă de tânărul Dumitru Dragomir, care peste ani a devenit președintele LPF.

        Ediția 1972-1973 a Cupei României a fost cu adevărat una ieșita din tipar. În acele vremuri campionatul era dominat de Steaua, Universitatea Craiova, FC Argeș, Dinamo București, în timp ce în finala cupei au ajuns doua echipe considerate ,,desculțe’’. Chimia Rm. Vâlcea, divizionara B si Constructorul Galați, o echipa pierduta aievea prin negura …Diviziei C.

1973 RM. Vâlcea.,,Chimia'' câstigă ,,Cupa României '' la fotbal !

Râdul de sus de la stânga HAIDU , SUTRU , BURLACU , ANESCU, CIOBANU , PINTLIE , PETRICA , capitan

Jos  HORIA POPESCU , TIFIREL , IONESCU , STANA , GOJGARU, DONOSE

        Pare de neconceput cum doua echipe mici au reușit sa facă legea in aceasta competiție. În semifinale Chimia a eliminat Steagu Roșu  Brașov in timp ce constructorul Galați a reușit să pună la colt echipa minerilor din Petroșani, Jiul. Vâlcenii au mai trecut pe rând de ceferiștii clujeni, au umilit Argeșul și după executarea loviturilor de departajare din meciul cu Metalul București si-au asigurat biletele pentru marea finala. Nici gălățenii nu s-au lăsat mai prejos reușind sa elimine Bacăul, Dinamo și Steaua. În condițiile date nici finala nu putea fi una cuminte.

        La 1 iulie 1973, pe Stadionul ,,23 August’’ din București, în fata a doar 8.000 de spectatori Cupa se încăpățâna parca, sa nu ia drumul provinciei. Meciul s-a terminat nedecis, 1-1 prin golurile marcate de Sutru (min.39) si Cernega (min.65) urmând ca finala sa se rejoace peste doua zile.

     De data aceasta echipa mai bine cotata, Chimia Rm. Vâlcea (Divizia B) s-a impus câștigând Cupa României.

Câștigătoarea Cupei României 1973 pe ,,23 August'' București

     Prezentarea Cupei Romaniei în Zavoi

Parcurs – Chimia Rm. Vâlcea


3 decembrie 1972, Rm. Vâlcea, Chimia Rm. Vâlcea - Steagu Roșu Brasov1-0 (1-0)

 

30 mai 1973, Hunedoara, Chimia Rm. Vâlcea - CFR Cluj Napoca 1-0 (0-0)

 

24 iunie 1973, Ploiești, Chimia Rm. Vâlcea - FC Argeș 2-1 (0-1)

 

27 iunie 1973, Pitești, Chimia Rm. Vâlcea - Metalul București 5-4 p, 2-2 (0-2, 2-2)

 

Finala Cupei României – 3 iulie 1973 – Stadion ,,23 August’’- București.

Chimia Rm. Vâlcea – Constructorul Galați 1-1 (1-0)

Rejucare

Chimia Rm. Vâlcea – Constructorul Galați 3-0 (1-0)

 

Arbitrii: Nicolae Petriceanu – Constantin Dinulescu, Constantin Niculescu.

 

Au marcat: V. Iordache (min.8), Gojgaru (min.54, 86).

 

Chimia Rm.Valcea: Stefan Stana – Gh.Burlacu, Teodor Ciobanu, Gh.Pintilie, Nicolae Petrica – Ion Haidu, Ion Ionescu – Filip Sutru, Costica Donose, Gh.Gojgaru (min.88 D.Popescu), Vasile Iordache (min.79 Iulian Orovitz).

 

Antrenor: Dumitru Anescu.

 

Constructorul Galati: Serbanoiu – Botea, Olteanu, Podet, Petrea (min.58 Adamache) – Ploiesteanu, Cernega – Ghica (Stoleru), Vochin, Ionita, Manta.   

 

Antrenor: Vasile Luban.


Sursa Prisăcaru Costantin 

https://imipasadevalcea.wordpress.com/



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.