Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Tribunalul - Monument istoric al orașului Râmnicu Vâlcea

 

Râmnicu Vâlcea 1918

Imagini de-a lungul vremii ale unui monument de arhitectură, un simbol al orașului, care a fost pe rând - Tribunal (1898-1900) - Palatul de Justiţie - Casă de Cultură (Bibliotecă)- Casa Armatei

Râmnicu Vâlcea 1957

 Palatul de Justiţie s-a construit de judeţ şi s-a inaugurat la 1 septembrie 1900. În acest edificiu, şi-a desfăşurat activitatea tribunalul până în anul 1955, când imobilul a primit alte destinaţii, în local funcţionând Casa de Cultură Rm. Vâlcea şi Biblioteca Judeţeană. Prin Decizia 121 din 23 februarie 1980, se transmite localul Casei de Cultură şi Bibliotecii Judeţene Râmnicu-Vâlcea, precum şi  terenul aferent, în administrarea directă a Ministerului Apărării Naţionale, aici desfăşurându-şi activitatea Casa Armatei.

 Prin Sentinţa civilă din 26 martie 1997, s-a dispus evacuarea Garnizoanei Vâlcea din imobil, dată de la care clădirea a revenit în proprietatea Ministerului Justiţiei.

Râmnicu Vâlcea 1960


Construcţia a fost edificată între anii 1898-1900, pe terenul proprietatea judeţului, aşa cum rezultă din „Situaţia Judeţului Vâlcea” din anul 1898, prezentată de prefectul Al. Crăsnaru, în faţa Consiliului  General, în care apare următoarea informaţie: „Casele cu săliştea lor numite Munteanu. Pe această sălişte este a se construi Palatul Justiţiei, în care scop judeţul a cumpărat şi săliştea vecină a decedatului Băbeanu”. Anterior, potrivit informaţiei din dosarul nr. 128/1879 din arhiva Prefecturii Judeţului Vâlcea, fuseseră cumpărate de către judeţ casele domnului Petre Munteanu, de la doamna Masinca Munteanu , la 17 iulie 1879, cu suma de 25.000 de lei.

Râmnicu Vâlcea 1970

 Lucrările de construcţie au început la data de 27 februarie 1898, dirigintele lucrărilor fiind inginerul-şef Panait, iar antreprenor de lucrări Ioniţă Năstăsescu.

 La data de 15 martie 1900, aceste lucrări au fost încheiate, iar pe 1 septembrie 1900, ora 10,00, a avut loc festivitatea de inaugurare a Palatului Justiţiei, în faţa oficialităţilor locale.

Râmnicu Vâlcea 1974


Râmnicu Vâlcea 1990



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"