Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Personalități vâlcene - Dumitru Drăghicescu

 


Dumitru Drăghicescu (1875 – 1945)

Dumitru Drăghicescu s-a născut la 4 mai 1875, în comuna Zăvoieni, judeţul Vâlcea. După absolvirea şcolii primare în satul natal, Dumitru Drăghicescu s-a înscris la Liceul Carol din Craiova, obținând diploma de bacalaureat în 1896. Pleacă apoi la București, unde, în 1901 își ia licența la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București cu lucrarea Influența lui Kant asupra lui Auguste Comte. În timpul facultății, în 1898, înființează un cerc de studii și acțiune socială numit România rurală și o publicație cu același nume care va milita, pe parcursul a 50 de numere, pentru drepturile tărănimii.

     În 1901 pleacă la Paris, unde va studia la Collège de France și École des Hautes Études Morales et Sociales, urmând cursurile extraordinarilor profesori Henri Bergson, Émile Boutroux, Émile Durkheim, Gabriel Tarde și Théodule-Armand Ribot. În 1902, devine membru al Societății de sociologie din Paris. În anii 1903-1904, urmează, timp de un semestru, cursurile Universităţii din Berlin, frecventând cursurile profesorilor Georg Simmel, Friedrich Paulsen, Gustav von Schmoller şi Adolph Wagner. La 17 mai 1904, își susţine teza de doctorat cu titlul Du rôle de l’ individu dans le déterminisme sociale, sub conducerea lui Emile Durkheim, fiind primul român titrat în sociologie la Paris.

     În toată această perioadă petrecută în capitala Franței, stabilește relații cu alți studenți români precum Toma Dragu, Radu Mandrea, I.G. Duca, Alexandru Suciu și Nicolae Titluescu și, împreună cu studenții sârbi și bulgari, pune bazele unei asociații studențești care să promoveze interesele naționale ale acestor popoare: Union des pays danubiens.



     În timpul Primului Război Mondial, a fost trimis la Londra și la Paris pentru a conduce acțiunea de recunoaștere a sacrificiilor făcute de România în război și de respectare a drepturilor României asupra teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar. Contribuie la lucrările Comitetului Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, condus de Traian Vuia, devenit apoi Comitetul Național al Unității Române, prezidat de Take Ionescu. Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria, desfășurat în aprilie 1918 la Roma, este ideea lui  Dumitru Drăghicescu, care a reușit să obțină sprijinul unor personalități franceze precum Henry Franklin-Bouillon, Albert Thomas sau Marcel Sembat, aceștia participând la lucrările Congresului.

Numirea lui Dumitru Drăghicescu ca ministru în Mexic

După Primul Război Mondial, a fost deputat si senator liberal în Parlamentul României și a făcut parte din delegația română la Societatea Națiunilor, unde a atras atenția asupra pericolului ca Germania nazistă să încalce tratatele încheiate după război. Din 1 octombrie 1935, timp de aproximativ doi ani, a fost ministru plenipotențiar în Mexic, iar la 1 octombrie 1937, președintele Statelor Unite Mexicane, Lázaro Cárdenas, i-a remis lui Dumitru Drăghicescu Ordinul Vulturul Aztec, în grad de Mare Ofițer.

La 14 septembrie 1945 s-a stins din viaţă, lăsând în urmă o valoroasă operă scrisă, mult mai cunoscută publicului francez, decât celui românesc.

Cartea lui Dumitru Drăghicescu „Din psihologia poporului român” constituie o monografie asupra sufletului național român. Sociologul arăta că în abordarea unei astfel de teme trebuie să prevaleze „încercarea de cunoaștere și recunoaștere a neamului și pentru cunoștința exactă de sine." Pentru aceasta, era necesară o obiectivitate desăvârșită în studierea caracteristicilor etnopsihologice și în redarea acestora, astfel încât să se consemneze atât „însușirile rele" produse de „împrejurări nefericite ale istoriei", cât și „bunele însușiri, tăriile intelectuale și morale, însușirile sufletești de care dispunem..."

Din psihologia poporului român (aici se poate citi si descărca în format PDF - Biblioteca Digitală a Bucureștilor)

Autor Drăghicescu, Dimitrie (1875-1945)

Editură      Bucureşti : Librăria Leon Alcalay (Tipografia „Gutenberg”, Joseph Göbl)

Data apariţiei     1907

 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"