Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Tradiții, obiceiuri, legende de pe meleagurile vâlcene - CERUL

CERUL

Religia creștină, îndemnându-ne prin Simbolul credinței ca să credem în „Dumnezeu Tatăl, Atoatețiitorul, făcătorul cerului și al pământului”,e firesc ca tot poporul nostru să fie încredințat și să spună că cerul a fost făcut de Dumnezeu, odată cu toate câte le vedem împrejurul nostru.Se înțelege însă că această credință, laolaltă cu alte credințe păgânești, care nu s-au putut înlătura de creștinism, au făurit o mare cătime de legende și superstiții.

Mănăstirea Hurezi

Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pământ, adică din „lumea de sub soare”. El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Despre cer atât se pomenește acolo: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul, astfel că poalele cerului nu putură acoperi marginile pământului și ca aceste margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți, a încrețit fața pământului, dând cu chipul naștere dealurilor și văilor: pământul s-a încăputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe marginile pământului.

Mănăstirea Cozia


Prin județul Vâlcea, varianta unei legende sună astfel:

 „Înainte vreme, cerul era aproape de pământ, de-l ajungeai cu mâna când te suiai pe-un maidan, și Dumnezeu cu sfinții, când vreau, atunci se suiau și coborau, căci umblau des pe pământ.

Dar intr-o zi , nu știu pentru ce, că se ceartă Dumnezeu cu o mătușă, fir-ar oarbă, și mătușa nici una, nici două, aruncă cu scârnă în Dumnezeu. Atunci s-a supărat Dumnezeu foc pe oameni și s-a suit în cer cu toți sfinții și a înălțat cerul cum se vede cerul azi sus.

Măldărești - Cula


Case țărănețti - Călimănești

Cerul se deschide la Paști, după unele credinți cerul stă deschis până la Ispas, în care răstimp nu-i bine să se perie sau să se melițe, „să nu meargă puzderia la cer”.

Cerul se deschide în noaptea de Sf. Gheorghe când dă putere tuturor pomilor ca să înflorească și mai ales, nucului, agudului și salciei.

Tudor Pamfile, „Mitologia poporului român”

Casă țărănescă - Vâlcea



 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.