Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

Tradiții, obiceiuri, legende de pe meleagurile vâlcene - CERUL

CERUL

Religia creștină, îndemnându-ne prin Simbolul credinței ca să credem în „Dumnezeu Tatăl, Atoatețiitorul, făcătorul cerului și al pământului”,e firesc ca tot poporul nostru să fie încredințat și să spună că cerul a fost făcut de Dumnezeu, odată cu toate câte le vedem împrejurul nostru.Se înțelege însă că această credință, laolaltă cu alte credințe păgânești, care nu s-au putut înlătura de creștinism, au făurit o mare cătime de legende și superstiții.

Mănăstirea Hurezi

Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pământ, adică din „lumea de sub soare”. El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Despre cer atât se pomenește acolo: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul, astfel că poalele cerului nu putură acoperi marginile pământului și ca aceste margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți, a încrețit fața pământului, dând cu chipul naștere dealurilor și văilor: pământul s-a încăputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe marginile pământului.

Mănăstirea Cozia


Prin județul Vâlcea, varianta unei legende sună astfel:

 „Înainte vreme, cerul era aproape de pământ, de-l ajungeai cu mâna când te suiai pe-un maidan, și Dumnezeu cu sfinții, când vreau, atunci se suiau și coborau, căci umblau des pe pământ.

Dar intr-o zi , nu știu pentru ce, că se ceartă Dumnezeu cu o mătușă, fir-ar oarbă, și mătușa nici una, nici două, aruncă cu scârnă în Dumnezeu. Atunci s-a supărat Dumnezeu foc pe oameni și s-a suit în cer cu toți sfinții și a înălțat cerul cum se vede cerul azi sus.

Măldărești - Cula


Case țărănețti - Călimănești

Cerul se deschide la Paști, după unele credinți cerul stă deschis până la Ispas, în care răstimp nu-i bine să se perie sau să se melițe, „să nu meargă puzderia la cer”.

Cerul se deschide în noaptea de Sf. Gheorghe când dă putere tuturor pomilor ca să înflorească și mai ales, nucului, agudului și salciei.

Tudor Pamfile, „Mitologia poporului român”

Casă țărănescă - Vâlcea



 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vâlcea fotografiată de Kurt Hielscher, fotoreportaj din 1933

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, ...

Sporturile de iarnă la Râmnicu Vâlcea (scurt istoric)

            În anul 1915, din inițiativa lui fraților Arsenie,  promotori ai sporturilor de iarnă din țara noastră, a luat ființa Centrul de bob din Râmnicu-Vâlcea.           În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie. ,,Între cele două războaie mondiale, dealul Capela a început să preocupe pe organizatorii de competiții sportive de iarnă la nivel național. Au fost anii de glorie ai Capelei. Două trambuline de schi, una mică și una mare, au apărut ca prin minune pe platoul din apropierea motelului de astăzi. A fost amenajată și o pistă de bob, considerată pe atunci cea mai bună și cea mai lungă din țară. Aceasta începea din vârful dealului unde se construise și o cabană, se strecura în serpentine printre brădetul argintiu și se te...

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal