Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

Tradiții, obiceiuri, legende de pe meleagurile vâlcene - CERUL

CERUL

Religia creștină, îndemnându-ne prin Simbolul credinței ca să credem în „Dumnezeu Tatăl, Atoatețiitorul, făcătorul cerului și al pământului”,e firesc ca tot poporul nostru să fie încredințat și să spună că cerul a fost făcut de Dumnezeu, odată cu toate câte le vedem împrejurul nostru.Se înțelege însă că această credință, laolaltă cu alte credințe păgânești, care nu s-au putut înlătura de creștinism, au făurit o mare cătime de legende și superstiții.

Mănăstirea Hurezi

Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pământ, adică din „lumea de sub soare”. El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Despre cer atât se pomenește acolo: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul, astfel că poalele cerului nu putură acoperi marginile pământului și ca aceste margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți, a încrețit fața pământului, dând cu chipul naștere dealurilor și văilor: pământul s-a încăputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe marginile pământului.

Mănăstirea Cozia


Prin județul Vâlcea, varianta unei legende sună astfel:

 „Înainte vreme, cerul era aproape de pământ, de-l ajungeai cu mâna când te suiai pe-un maidan, și Dumnezeu cu sfinții, când vreau, atunci se suiau și coborau, căci umblau des pe pământ.

Dar intr-o zi , nu știu pentru ce, că se ceartă Dumnezeu cu o mătușă, fir-ar oarbă, și mătușa nici una, nici două, aruncă cu scârnă în Dumnezeu. Atunci s-a supărat Dumnezeu foc pe oameni și s-a suit în cer cu toți sfinții și a înălțat cerul cum se vede cerul azi sus.

Măldărești - Cula


Case țărănețti - Călimănești

Cerul se deschide la Paști, după unele credinți cerul stă deschis până la Ispas, în care răstimp nu-i bine să se perie sau să se melițe, „să nu meargă puzderia la cer”.

Cerul se deschide în noaptea de Sf. Gheorghe când dă putere tuturor pomilor ca să înflorească și mai ales, nucului, agudului și salciei.

Tudor Pamfile, „Mitologia poporului român”

Casă țărănescă - Vâlcea



 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"