CERUL
Religia creștină, îndemnându-ne prin Simbolul
credinței ca să credem în „Dumnezeu Tatăl, Atoatețiitorul, făcătorul cerului și
al pământului”,e firesc ca tot poporul nostru să fie încredințat și să spună că
cerul a fost făcut de Dumnezeu, odată cu toate câte le vedem împrejurul
nostru.Se înțelege însă că această credință, laolaltă cu alte credințe
păgânești, care nu s-au putut înlătura de creștinism, au făurit o mare cătime
de legende și superstiții.
Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo,
deoarece el nu face parte din lume, din pământ, adică din „lumea de sub soare”.
El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Despre cer atât se
pomenește acolo: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul,
astfel că poalele cerului nu putură acoperi marginile pământului și ca aceste
margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți,
a încrețit fața pământului, dând cu chipul naștere dealurilor și văilor:
pământul s-a încăputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe
marginile pământului.
Mănăstirea Cozia
Prin județul Vâlcea, varianta unei legende sună
astfel:
„Înainte vreme,
cerul era aproape de pământ, de-l ajungeai cu mâna când te suiai pe-un maidan,
și Dumnezeu cu sfinții, când vreau, atunci se suiau și coborau, căci umblau des
pe pământ.
Dar intr-o zi , nu știu pentru ce, că se ceartă
Dumnezeu cu o mătușă, fir-ar oarbă, și mătușa nici una, nici două, aruncă cu
scârnă în Dumnezeu. Atunci s-a supărat Dumnezeu foc pe oameni și s-a suit în
cer cu toți sfinții și a înălțat cerul cum se vede cerul azi sus.
Măldărești - Cula
Cerul se deschide la Paști, după unele credinți cerul
stă deschis până la Ispas, în care răstimp nu-i bine să se perie sau să se
melițe, „să nu meargă puzderia la cer”.
Cerul se deschide în noaptea de Sf. Gheorghe când dă
putere tuturor pomilor ca să înflorească și mai ales, nucului, agudului și
salciei.
Tudor Pamfile, „Mitologia poporului român”
Comentarii
Trimiteți un comentariu