Treceți la conținutul principal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

,,Iarăși linia ferată directă R. Vâlcea - Curtea de Argeș - Pitești'' articol din Naționalul Vâlcii 1934

 


Naționalul Vâlcii” — Martie-Aprilie, 1934

Iarăși linia ferată directă R. Vâlcea - Curtea de Argeș - Pitești

Se vântură iarăși vorba că in curând se vor începe lucrările pe teren ale căii ferate, de mult studiată a se construi între R. Vâlcii și Pitești direct peste Olt și Topolog și prin tunele deschise pe sub dealurile Negru și Comarnic și pe sub al Argeșului spre Curtea de Argeș, sau spre gara Radu-Negru. Costul lucrărilor vor fi deabia pe jumătate din suma de 2500 de milioane, câtă trebue ca să se întărească mai bine și linia Vintul de jos-Sibiu și Sibiu – R. Vâlcea, cu construirea altei gări în R -Valcii — mai în sus de depoul de mașini de azi cu lărgirea podului peste râul Râmnic și cu facerea unuia nou, tare, peste OIt spre Budeşti sau spre Valea Sâmnicului.

De s'ar începe odată ! Bine-ar fi, că s'ar mai scurta timpul la 3-4 ore de mers la București un tren iute (rapid, accelerat). Numai dacă n'ar interveni alte lucrări de linii ferate, poduri ș. a. mai urgente... !

        Cerem şi nol oprirea trenur;lor în stația Drăgășani în răstimpul dela 15 August până la 26 Octombrie în fiecare an, barim câte o oră, în acel timp călătorii putând vizita și folosi expoziția și cura de struguri și de vinuri din acest oraș vestit în toată țara pentru bunătatea produselor viticole.

Sursa text - Colecția Bibliotecii Județene Antim Ivireanul - Colecția Naționalul Vâlcii

         Ideea construirii unei căi ferate care să lege valea Argeșului de valea Oltului a apărut prima dată la 16 iunie 1862 într-un raport întocmit de D. I. Manovici și prezentat în Camera Deputaților. Acesta declara: ,,Din punct de vedere al costului, niciun minut nu se poate sta la îndoială spre a se da preferință Văii Oltului, ale cărei greutăți, deși considerabile, nu se pot compara cu cele ale Văii Jiului". În timpul desfășurării lucrărilor de construcție ale tronsonului Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, inginerul Mihail Romniceanu, proiectantul căii ferate de pe valea Oltului, a propus două variante de traseu: Curtea de Argeș - Călimănești și Curtea de Argeș - Câineni.

După Primul Război Mondial, Direcția Generală a Construcților de Căi Ferate a prevăzut această linie ca fiind de urgența a doua, prima fiind Bumbești-Livezeni. Într-un alt program din 1922, lucrarea figura ca a opta în categoria liniilor grele. În 1927, calea ferată Curtea de Argeș - Râmnicu Vâlcea era prima după lucrările începute și care trebuiau mai întâi finalizate. În 1934, construcția liniei era considerată a treia ca importanță, după Ilva Mică-Vatra Dornei și Bumbești-Livezeni.


Viaductul Topolog

Calea ferată Vâlcele-Bujoreni Vâlcea (cunoscută și sub numele de Vâlcele-Râmnicu Vâlcea) este o cale ferată ce face legătura între localitățile Vâlcelele, județul Argeș și Bujoreni, județul Vâlcea. Linia are o lungime de 41 km și a fost construită în perioada 1979-1989, deși posibilitatea construirii unei căi ferate care să lege valea Argeșului de valea Oltului a fost studiată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tronsonul ar fi urmat să scurteze distanța dintre București și Arad cu peste 100 km iar, pe plan local, să realizeze o legătură directă între Râmnicu Vâlcea și Pitești, precum și scurtarea distanței dintre Sibiu și București cu 117 km.

Tronsonul a fost construit cu linie simplă, neelectrificată și prevăzută cu semnalizare mecanică. Deși lucrările nu erau complet finalizate, calea ferată a fost oficial inaugurată la sfârșitul anului 1989, apărând în Mersul Trenurilor sub tabela 219. Cu toate acestea, nu au circulat niciodată trenuri de călători sau de marfă pe acest tronson, cu excepția unor trenuri de probă. Lucrările au continuat sporadic după 1990 până în 1998 când au fost sistate iar tronsonul a fost oficial închis. În anul 2004 linia a fost dezafectată prin demontarea șinelor de cale ferată.

Podul peste Olt


Sursa foto Wikipedia

Comentarii

  1. Acestea ar fi fost trenurile plănuite să circule pe Vâlcele-Râmnicu Vâlcea conform MT 1991/1992.
    https://www.vagonweb.cz/razeni/razeni.php?rok=1992&relace=RO-219

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mutarea Casei Memoriale Anton Pann (1982)

MUTAREA CASEI MEMORIALE ANTON PANN (1982)         În luna noiembrie a anului 1982, inginerul Eugeniu Iordăchescu salvează casa (propusă pentru demolare și apoi refacerea ei ,,cărămidă cu cărămidă la loc”) printr-o operațiune de translare (la rugămintea scriitorului Dinu Săraru). Utilizând șine de cale ferată, trolii electrice și un sistem de ridicare a întregii construcții, inginerul Iordăchescu coordonează mutarea casei pe o distanță de circa 37 m. Casa „a parcurs” drumul în pantă de 4 grade în 5 ore și 40 minute cu o viteză de 6,8 m/h (în timpul translării directorul Muzeului Județean Vâlcea a stat în interiorul casei). Operațiunea a fost chiar transmisă în direct de Televiziunea Națională. Translarea a fost o reușită, astfel că azi ne bucurăm de acest muzeu memorial într-o casă tradițională de secol al XVIII-lea.   Pentru mai multe amănunte citiți Istoria Casei Memoriale „Anton Pann”  , de Prof. dr.  Florin Epure, Curierul de Râmnic , 12 august 2013. (apăsați link-ul) 

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Bătrâni din Horez, Vâlcea (1928)

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"