Treceți la conținutul principal

Femei din Zătreni, la moara de la Olteț

,,Iarăși linia ferată directă R. Vâlcea - Curtea de Argeș - Pitești'' articol din Naționalul Vâlcii 1934

 


Naționalul Vâlcii” — Martie-Aprilie, 1934

Iarăși linia ferată directă R. Vâlcea - Curtea de Argeș - Pitești

Se vântură iarăși vorba că in curând se vor începe lucrările pe teren ale căii ferate, de mult studiată a se construi între R. Vâlcii și Pitești direct peste Olt și Topolog și prin tunele deschise pe sub dealurile Negru și Comarnic și pe sub al Argeșului spre Curtea de Argeș, sau spre gara Radu-Negru. Costul lucrărilor vor fi deabia pe jumătate din suma de 2500 de milioane, câtă trebue ca să se întărească mai bine și linia Vintul de jos-Sibiu și Sibiu – R. Vâlcea, cu construirea altei gări în R -Valcii — mai în sus de depoul de mașini de azi cu lărgirea podului peste râul Râmnic și cu facerea unuia nou, tare, peste OIt spre Budeşti sau spre Valea Sâmnicului.

De s'ar începe odată ! Bine-ar fi, că s'ar mai scurta timpul la 3-4 ore de mers la București un tren iute (rapid, accelerat). Numai dacă n'ar interveni alte lucrări de linii ferate, poduri ș. a. mai urgente... !

        Cerem şi nol oprirea trenur;lor în stația Drăgășani în răstimpul dela 15 August până la 26 Octombrie în fiecare an, barim câte o oră, în acel timp călătorii putând vizita și folosi expoziția și cura de struguri și de vinuri din acest oraș vestit în toată țara pentru bunătatea produselor viticole.

Sursa text - Colecția Bibliotecii Județene Antim Ivireanul - Colecția Naționalul Vâlcii

         Ideea construirii unei căi ferate care să lege valea Argeșului de valea Oltului a apărut prima dată la 16 iunie 1862 într-un raport întocmit de D. I. Manovici și prezentat în Camera Deputaților. Acesta declara: ,,Din punct de vedere al costului, niciun minut nu se poate sta la îndoială spre a se da preferință Văii Oltului, ale cărei greutăți, deși considerabile, nu se pot compara cu cele ale Văii Jiului". În timpul desfășurării lucrărilor de construcție ale tronsonului Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, inginerul Mihail Romniceanu, proiectantul căii ferate de pe valea Oltului, a propus două variante de traseu: Curtea de Argeș - Călimănești și Curtea de Argeș - Câineni.

După Primul Război Mondial, Direcția Generală a Construcților de Căi Ferate a prevăzut această linie ca fiind de urgența a doua, prima fiind Bumbești-Livezeni. Într-un alt program din 1922, lucrarea figura ca a opta în categoria liniilor grele. În 1927, calea ferată Curtea de Argeș - Râmnicu Vâlcea era prima după lucrările începute și care trebuiau mai întâi finalizate. În 1934, construcția liniei era considerată a treia ca importanță, după Ilva Mică-Vatra Dornei și Bumbești-Livezeni.


Viaductul Topolog

Calea ferată Vâlcele-Bujoreni Vâlcea (cunoscută și sub numele de Vâlcele-Râmnicu Vâlcea) este o cale ferată ce face legătura între localitățile Vâlcelele, județul Argeș și Bujoreni, județul Vâlcea. Linia are o lungime de 41 km și a fost construită în perioada 1979-1989, deși posibilitatea construirii unei căi ferate care să lege valea Argeșului de valea Oltului a fost studiată încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tronsonul ar fi urmat să scurteze distanța dintre București și Arad cu peste 100 km iar, pe plan local, să realizeze o legătură directă între Râmnicu Vâlcea și Pitești, precum și scurtarea distanței dintre Sibiu și București cu 117 km.

Tronsonul a fost construit cu linie simplă, neelectrificată și prevăzută cu semnalizare mecanică. Deși lucrările nu erau complet finalizate, calea ferată a fost oficial inaugurată la sfârșitul anului 1989, apărând în Mersul Trenurilor sub tabela 219. Cu toate acestea, nu au circulat niciodată trenuri de călători sau de marfă pe acest tronson, cu excepția unor trenuri de probă. Lucrările au continuat sporadic după 1990 până în 1998 când au fost sistate iar tronsonul a fost oficial închis. În anul 2004 linia a fost dezafectată prin demontarea șinelor de cale ferată.

Podul peste Olt


Sursa foto Wikipedia

Comentarii

  1. Acestea ar fi fost trenurile plănuite să circule pe Vâlcele-Râmnicu Vâlcea conform MT 1991/1992.
    https://www.vagonweb.cz/razeni/razeni.php?rok=1992&relace=RO-219

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

Mănăstirea Cozia - scurt istoric

  Mănăstirea Cozia -  pictură  Amedeo Preziosi La începutul secolului al XVIII-lea, în epoca brâncovenească, mânăstirea a trecut printr-o serie de transformări care i-au schimbat întrucâtva înfățișarea. În această perioadă s-a construit pridvorul bisericii, s-a refăcut pictura, a fost refăcută latura de nord a incintei interioare, construindu-se pe această parte cuhnia sau bucătăria brâncovenească și foișorul de nord, s-a restaurat cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab) și au fost reconstruite casele egumenești (foișorul și încăperile boltite care adăpostesc actuala stăreție) de pe latura de sud a incintei interioare. Mănăstirea Cozia - fotograf Carol Pop de Szathmari 1869 În 1717, imediat după ocuparea Olteniei de austrieci, aceștia au demarat lucrări de fortificare a Mânăstirii Cozia. Austriecii au construit două redute, în colțurile de sud și nord ale incintei exterioare și două ziduri masive, unul la nord, de-a lungul râpei, și altul la circa 50 de metr...

Cum arăta Bulevardul Tudor Vladimirescu în 1938

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879.