Casa care adaposteste expozitia memoriala
Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea
secolului al XVIII-lea, avand foisor si pivnita.
Expozitia
a incercat sa puncteze peregrinarile pe meleagurile Valcii, datand din anii 1826-1828,
1836-1840, ale celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel
istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala organizata
pe langa Episcopia Ramnicului.
In
acest timp a avut loc si schimbarea numelui initial, care a devenit Antonie
Pantoleon si mai apoi, mai scurt, Anton Pann dupa cum este redat in
tipariturile vremii. Din 1828, revenit la Bucuresti a desfasurat o activitate
de profesor de muzica si de tipograf avand atelierul sau propriu, unde au fost
editate toate lucrarile sale literare si muzicale.
Dupa
victoria revolutiei in Tara Romaneasca , la 29 iulie 1848 in Parcul Zavoi din
orasul Rm. Valcea, Anton Pann a participat alaturi de oficialitatile orasului,
la ceremonia organizat cu prilejul „sfintirii stindardelor libertatii nationale
dupa noua constitutie”, cand s-a cantat pentru prima oara marsul revolutionar
„Desteapta-te romane”, pe versuri de Andrei Muresanu, a carui muzica o
compusese, adaptand melodia cantecului „Din sanul maicii mele”. Acest moment a
reprezentat prima intonare a viitorului Imn de Stat al Romaniei, petrecut in
gradina Zavoi a orasului Ramnic.
Casa
– muzeu a fost translata pe o distanta de 37 metri, de pe amplasamentul ei
initial, odata cu modernizarea si reamenajarea teritoriala. Expozitia a fost
amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la
mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan,
biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si
portrete ale unor personalitati din epoca: printre care cel al maicii Meletina,
stareta manastirii Dintr-un Lemn si tipograful Ion Popovici, care au avut
legaturi cu viata si opera scriitorului.
In
a doua incapere a expozitiei este prezentat un interior in care se afla
mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care
Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.
In
ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor,
poezii si povestiri ale lui Anton Pann. (Noul Erotocrit, Sibiu, 1837, Fabule si
istorioare, Bucuresti, 1841, Povestea Vorbei, Bucuresti, 1847, Nastratin Hogea,
Bucuresti, 1853 etc.), scotand in valoare activitatea sa tipografica si
literara.
Sursa text http://www.muzee-valcea.ro/
Comentarii
Trimiteți un comentariu