VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

Istoria acestui liceu începe în 1891, când la Râmnicu-Vâlcea se înființează un gimnaziu „clasic”, condus de Alexandru Teodoru. Cursurile încep în același an, la data de 7 septembrie. Dintr-o singură clasă la înființare, gimnaziul va ajunge să numere în 1894 patru clase. Tot atunci, se hotărăște ca gimnaziul să fie numit „Mircea-Vodă”, însă nu se știe cu siguranță dacă a purtat acest nume. În 1899, prin Decretul Ministerial nr. 2533, se decide ca, pe viitor, gimnaziul să poarte numele „Alexandru Lahovari”. La începutul secolului XX, gimnaziul era situat în vechiul local al seminarului din curtea Episcopiei. Clădirea nu îndeplinește condițiile unei școli secundare, așa că, în urma intervențiilor locuitorilor, se hotărăște construirea unui nou local, începând cu anul 1909. Finalizată în 1911, noua școală va adăposti 155 de elevi și va reprezenta din acel moment un simbol al orașului. La data de 12 octombrie 1913, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice aprobă înființa

         În 1933, apărea la Leipzig,   sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic “România”,   un album fascinant care avea să captureze atmosfera anilor interbelici așa cum   puține albume   asemănătoare au făcut-o.       Hielscher a relatat într-un cuvânt înainte cum a ajuns să realizeze acest album: “În anul 1931, am fost invitat de Guvernul român să călătoresc ca oaspete în România și să alcătuiesc o carte asemănătoare celor despre Germania, Spania, Italia, Țările Nordice etc. În ajunul călătoriei mele un scriitor cunoscut m-a întrebat cu mirare: „De ce să-ți pierzi timpul tău scump cu lucrarea aceasta? Ce-o să găsești deosebit în România?” Mulți trebuie să aibă aceeași părere. Ce puțin se știe despre această țară…”     Tot Hielscher avea să continue: “Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, căci de cultura acestei țări binecuvântate de soare se apropie norii

      Cu o sută de ani în urmă, stațiunea Băile Govora era locul cu cel mai curat aer din Europa, iar oamenii veneau aici să își trateze afecțiuni respiratorii, boli de piele și reumatism. Marile voci ale României au venit la Băile Govora pentru tratament.               Primele mărturii despre stațiunea Govora datează din anul 1504, când se vorbea despre vârfurile Gătejel și Prajila, situate între Est și Vest față de Băile Govora. Unul dintre ele creștea, iar celălat scădea. Vârful care pierdea în înălțime semnifica existența unor tipuri de ape minerale în zonă.       După cel de-al Doilea Război Mondial, generalul medic Nicolae Popescu Zorileanu a aflat că la Govora există ape tămăduitoare care pot vindeca rănile soldaților din Războiul de Independență. Atunci o companie (circa 120 de militari) a fost cazată la Mănăstirea Govora, iar cu apa minerală de aici rănile soldaților au fost vindecate. Informația a fost transmisă primului ministru de la acea vreme, I.C.

     Primăria Râmnicului (1912), Str. General Praporgescu nr. 14, a fost sediu al Prefecturii judeţului Vâlcea până în anul 1950 iar din 1970 este sediul Primăriei municipiului;     

                      Legenda întemeierii Sfintei Mănăstiri Arnota spune că Matei Basarab, mai înainte de a ajunge domn al țării, pe când era urmărit de turci, în urma unei bătălii pierdute, s-a retras în pădurile din zona actualei mănăstiri, împreună cu câțiva oșteni.        Sfânta Mănăstire Arnota este o podoabă arhitecturală și de sihăstrie care împodobește zona de nord a Olteniei. Se află nu departe de Muntele Buila, la 56 km de Râmnicu Vâlcea, spre Târgu Jiu, în județul Vâlcea.         În vatra călugărească a Sfintei Mănăstiri Arnota se ajunge din localitatea Costești, trecând pe lângă Sfânta Mănăstire Bistrița și urcând spre cariera de calcar din Costești, până la altitudinea de 840 m.         Legenda întemeierii Sfintei Mănăstiri Arnota spune că Matei Basarab, mai înainte de a ajunge domn al țării, pe când era urmărit de turci, în urma unei bătălii pierdute, s-a retras în pădurile din zona actualei mănăstiri, împreună cu câțiva oșteni. În semn de recunoști

             Biserica parohială cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, fost schit de călugări şi datată încă de prin secolul al XV-lea, se află în partea de nord a Municipiul Râmnicu Vâlcea, pe dealul Cetăţuia. Acest monument este legat de sfârşitul tragic al domnitorului Radu de la Afumaţi (ginerele lui Neagoe Basarab), important voievod al Ţării Româneşti, supranumit „Domnitorul celor 20 de războaie” sau „Radu cel Viteaz”. Legenda îi atribuie o origine foarte veche, încă de pe timpul când voievodul Olea îşi disputa întâietatea cu Basarab de peste Olt, care locuia pe „Malul alb”. În lăcaşul de cult pe care chiar el îl reconstruise în anul 1525, Radu de la Afumaţi este ucis în anul 1529 de către doi boieri, postelnicul Drăgan şi Neagoe, vornicul din Pietriş.