VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  Mănăstirea Cozia înainte de începerea Primului Război Mondial (1911)  Între 1879-1893 mănăstirea este transformată în penitenciar, iar în anii următori în spital. Impresionat de această situație, cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, care avea un adevărat cult pentru faptele mărețe ale viteazului domn Mircea cel Bătrân, scria în ziarul „Timpul" din 12 septembrie 1882 : „Cozia, unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e înmormântată familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime, cu țara — ce-a devenit aceasta? Pușcărie!" Mănăstirea Cozia - Vedere dinspre Olt - 1900 (Foto Alexandru Antoniu)   Mănăstirea Cozia - Vedere dinspre Olt - 1900 (detaliu) Mănăstirea Cozia - Vedere dinspre Olt - 1900 (detaliu) Prin momente grele trece Cozia și în timpul primului război mondial (1916-1918), când după cum glăsuiesc documentele vremii, va fi trans

  O   imagine document din 1916 care prezintă Statuia Independenței, la numai un an de la finalizarea lucrărilor la acest simbol al orașului.   Impunătorul monument a fost dezvelit în luna mai a anului 1915 şi este opera a sculptorului craiovean Ion Iordănescu. Statuia a fost ridicată la iniţiativa fostului prefect Gheorghe Sabin, unul dintre vâlcenii care au participat la războiul de eliberare de sub jugul otoman. Acesta s-a ocupat personal de colectarea de fonduri de la populaţie pentru ridicarea monumentului. Se poate observa foarte bine un al reper al orașului de la începutul secolului al XIX-lea - Foișorul de foc (chiar în spatele Monumentului Independenței) Un alt lucru despre care nu mulți râmniceni știu, este că pe Dealul Capela a exista și un Foișor de foc. Foișoarele de foc aveau rolul de a adăposti un pompier care, de la înălțime, supraveghea orașul, pentru a vedea dacă undeva pe cuprinsul său a izbucnit un foc. Dacă observa într-un colț al orașului flăcări anunța unitat

  Harta Căilor de comunicație din Județul Vâlcea Editor - Arte Grafice E. Ghiulea, București 1903 Autor - Urechia, Nestor 1866-1931 Legenda Partea de nord - Granița cu Transilvania Partea centrala Sudul Județului

1 9 2 0: CAZINO OSTROV-CĂLIMĂNEȘTI MARE CONCERT dat pentru Construirea unui Pavilion de Consultații la Călimănești În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insulă a râului Olt locuibilă, de fapt unica insulă a unui râu interior din România, în cadrul mirific al unei păduri seculare de brad se construiește un cazinou în partea de sud la locul numit la Vâltoare. În acest loc de-a lungul timpului au avut loc întreceri sportive ale înotătorilor locali. Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția cazinoului.      

  Puţină lume ştie faptul că deşi nu este trecut în arhive ca şi castel, în judeţul Vâlcea, există o astfel de construcţie, un mini castel, mai bine spus, aflat pe teritoriul staţiunii Băii Olăneşti. Numele său este legat atât de doctorul Hoenig, cel care îl înlocuieşte imediat după primul război pe doctorul Puţureanu, în cadrul societăţii „Olăneşti S.A.”, companie înfiinţată de Banca Marmorosch-Blank şi Banca de Scont a României cât şi de Casa Regală. Olăneşti – Băile şi Turnul          În 1940, are loc ocupaţia germană a României şi evident tacit o vânătoare de evrei iar dr. Hoenig este pe lista neagră. Acesta este salvat de casa regală, fiind naturalizat la Olăneşti. Acesta, spun legendele, a dorit să-i ofere regelui Mihai un cadou şi a ales un versant din staţiune, unde a ridicat un mic castel cu două camere de oaspeţi dar şi cu un rezervor de apă. Castelul a fost terminat însă prea târziu, regele Mihai nu a mai beneficiat de el, pentru a o perioadă acesta a fost preluat de B

  Gospodărie din Măldăreşti, județul Vâlcea, sec. al XIX-lea      Reprezentativ pentru aşezările vâlcene de sub munte, gospodăria din Măldăreşti (datând de la începutul sec. al XIX-lea), este formată din casă şi pătul pentru porumb. Construită din bârne rotunde de brad, încheiate la colţuri în crestătură dreaptă, casa are ca element caracteristic „foişorul”, di spus asimetric la faţada principală, cu stâlpi frumos sculptaţi, a cărui menire este de a mări spaţiul utilitar şi de a proteja intrarea în pivniţă (vara, aici se așeza războiul de ţesut sau se amenaja un loc pentru dormit).      Construcțiile originale au fost aduse în Muzeul Satului în 1936. Provenind din zona depresionara a Horezului, dintr-o aşezare răsfirată la poalele dealurilor subcarpatice, ansamblul este caracteristic pentru modul de viaţă al unei populații ce s-a ocupat cu creșterea vitelor, cultura pomilor fructiferi, lucrul la pădure şi meşteşugurile artistice.       Casa este compusă din bucătărie, numită în gra

  Fotograf: Kurt Hielscher (1938) Un stil arhitectural de un nivel calitativ autentic a apărut pe pasmanturile romanești în perioada medievala, acest lucru putându-se observa doar la edificiile religioase, precum bisericile din sate sau monastirile ctitorite si înzestrate de boieri si voievozi. Aceste biserici prezentau, de obicei, o simbioza de elemente – in principal – bizantine și reprezentări etnografice locale, precum motivul frânghiei, simbolul soarelui etc. Un exemplu bun in acest sens este biserica din Câineni județul Vâlcea, din zona subcarpatica sudica, din Valahia. Aceste elemente arhitecturale se regăsesc deseori în stilul arhitectural neromânesc de astăzi. Biserica ”Sfinții Voievozi” din satul Câinenii Mici, județul Vâlcea este monument istoric din România, clasificat cu numărul VL-II-m-A-09712 (datare 807) Biserica rurala în stil bizantin, din satul Câineni, județul   Vâlcea Carte poștală veche