VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  24 Iunie   - ZIUA UNIVERSALĂ A IEI - sărbătorită în ţara noastră şi în comunităţile româneşti din întreaga lume O mamă din Călimănești alături de copii ei,1917      ,,Ziua Nașterii Sf. Ion Botezătorul, poporul o numește Sânziene sau Drăgaica și nu e bine să lucrezi, căci te pocește, vei înebuni și vei juca ca Drăgaicele. Drăgaicele sunt o specie de şoimane, rusalii sau sfinte, cari opăcesc pe oameni. În această zi femeile, și cu deosebire cele ce descântă, plecă de noapte pe câmp și adună din tot felul de ierburi și buruene, pe cari le păstrează peste an pentru leacuri. Cu deosebire usturoiul luat din Sânziene e minunat de bun pentru leacuri. În ziua aceasta e bine să umbli încins cu o cicoare, căci nu te vor durea șalele și vel fi ferit de a fi luat din Drăgaice.’’ Parohul Teodor Bălăşel      Fragment din articolul ,,Superstițiile poporului'' publicat în revista   Albina : Revistă enciclopedică populară, 05, nr. 12-13, 23-30 decembrie 1901 Doamnă din Râmnicu-Vâlcea,  îmbră

    Invitație în excursie: Stațiunile Călimănești, Căciulata și Cozia.           Prezentare video a stațiunilor vâlcene și imagini inedite de pe Insula Ostrov, Valea Oltului, Muntele Cozia, Podul spre Ostrov, Păușa realizată în 1978

  Biserica de lemn din Grămești se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Biserica din Grămești (1910) Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre cele mai însemnate la sud de Carpați. Ea face parte dintr-un număr restrâns de biserici ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare.   Fotografie din 1910 Biserica se remarcă prin așezarea pe un soclu înalt de calcar, ce îi dă aerul unei case boierești, planul cu pridvor, tindă, naos și altar în retrageri succesive, prin rafinamentul îmbinărilor și decorațiilor, prin colecția de inscripții adunate pe pere

  Râmnicu Vâlcea – Bulevardul Tudor Vladimirescu Bulevardul Tudor Vladimirescu văzut prin lentila timpului – imagini și vederi vechi. Am încercat să păstrez aceeași perspectivă, selectând în ordine cronologică, imagini din trecut ale Bulevardului, însoțite de cuvintele lui Constantin Mateescu care ne poartă într-o plimbare virtuală în vechiul Râmnic.  R. Vâlcea - Bulevardul (1917) R. Vâlcea - Bulevardul (1923)                 ,,Dacă orașele transilvănene își împodobesc centrul cu o piață mare, un ring, după modelul burgurilor medievale apusene, cele din vechea Țâră Românească au în compensație o stradă principală, de obicei largă, aerisită, emblema definitorie a așezării, unde se petrece miracolul cotidian al vieții. Râmnicu Vâlcea - Bulevardul T. Vladimirescu (1940) Râmnicu Vâlcea - Bulevardul (1950) Pentru Râmnicu Vâlcea, bulevardul Tudor Vladimirescu, sau, simplu, Bulevardul, cum i se spunea în perioada interbelică, a reprezentat mai mult de o jumătate de secol locul geometric

  R. Vâlcea - Vederea generală a orașului Pe verso 2 iunie 1913 Râmnicul Vâlcea   Dragă Georgetta Am găsit două vederi, una generală a orașului, cealaltă cu Bulevardul T. Vladimirescu – f. frumos Bulevardul. Gândul mi-e la tine, mai am și eu puțin și sosesc la Buc.   Te sărut Ilie Pot fi văzute în această carte poștală (tipărită la Editura Librăria și Tipografia Soc. Cooperative ,,Matei Basarab’’ R. Vâlcea, 1913) principalele clădiri simbol ale Râmnicului, iar ca o observație, încă nu fusese ridicată Statuia Independenței (monumentul a fost dezvelit în 1915).

  F ormația Pasărea Colibri s-a format pe 12 decembrie 1992, când la un spectacol al lui Mircea Baniciu, la Râmnicu Vâlcea, în preajma sărbătorilor de iarnă, în timpul recitalului său, au intrat pe scenă Florian Pittiș și Mircea Vintilă să-l acompanieze. La finalul recitalului, Florian Pittiș anunța spectatorii că tocmai au asistat la primul concert al formației Pasărea Colibri. Cei trei se hotărăsc să rămână împreună în această formulă și îl cooptează ulterior și pe Vlady Cnejevici la clape. Urmează aproape 10 ani în care Pasărea Colibri își ''deschide aripile'', având un succes formidabil. Primul album înregistrat în această formulă apare în anul 1995 — "În căutarea cuibului pierdut" — și este urmat în 1997 de "Ciripituri", albume în care fiecare dintre membrii trupei își aduce contribuția cu câteva dintre cele mai mari succese. Î n tot acest timp, 4 personalit ăț i excep ț ionale au creat un nou mod artistic de a fi, au sus ț inut o muzic ă val

CERUL Religia creștină, îndemnându-ne prin Simbolul credinței ca să credem în „Dumnezeu Tatăl, Atoatețiitorul, făcătorul cerului și al pământului”,e firesc ca tot poporul nostru să fie încredințat și să spună că cerul a fost făcut de Dumnezeu, odată cu toate câte le vedem împrejurul nostru.Se înțelege însă că această credință, laolaltă cu alte credințe păgânești, care nu s-au putut înlătura de creștinism, au făurit o mare cătime de legende și superstiții. Mănăstirea Hurezi Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pământ, adică din „lumea de sub soare”. El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Despre cer atât se pomenește acolo: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul, astfel că poalele cerului nu putură acoperi marginile pământului și ca aceste margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți, a încrețit fața pământului, dând cu chipul naștere dealurilor și văilor: păm