Biserica schitului
este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită.
Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu
restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, pisania veche a fost
înlocuită cu o pisanie în limba română cu litere chirilice.
De remarcat în
arhitectura interioară tâmpla aurită din lemn de tei veche de când biserica,
icoanele împărătești așișderea, poate cele originale după unii și Icoana Maicii
Domnului, restaurată în 1791 de către un cunoscut zugrav de biserici al
locului, Ioan Zugravul.
De asemeni, fără a
minimaliza restul de valori, sunt trei icoane ale Sfântului Nicolae, Coborârea
de pa cruce și Sfântul Sava, icoane de o mare valoare artistică din perioada de
început a bisericii și care acum se află în custodia Muzeului de Artă al
României.
Schitul, dealungul
vremii se mai remarcă prin lucruri importante petrecute aici și care au marcat
istoria pământului românesc. Fiind schit de călugărițe de pe la 1522 până în
1890, aici s-au călugărit soția lui Neagoe Basarab, Doamna Despina, cu numele
de Platonia și mama lui Mihai Viteazul cu numele de Teofana.
Schitul Ostrov este
primul așezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii pentru călugărițe,
lucru remarcat în istoricul schitului afișat la intrare.
O remarcă
importantă în istoria schitului este că la sfârșitul anilor '70, datorită
lucrărilor de amenajare hidroelectrică a Oltului, insulița a fost înălțată cu
circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a
ridicat și biserca și s-au refăcut și anexele. Cu toate că s-au făcut
replantări, existând circa 47 de specii de arbori și trandafiri, farmecul
secular al arborilor și plantelor seculare nu mai este.
Comentarii
Trimiteți un comentariu