VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

Preluare din săptămânalul Albina nr. 41-44 iunie 1900 GOVORA    Băile Govora sint situate în comuna Păușești de-Otăsău, plaiul  Cozia, jud. R.-Vălcea, în directiunea SW. la 4 km. de comuna Govora, la 15 km. de oraşul R.-Vălcea şi la 5 km de Ocnele Mari, la poalele munțlor cu păduri de fag şi ştejar. Staţiunea balneară proprizisă este aşezată pe un platou înalt, înconjurat de dealuri cu o vegetaţie abundentă, ceea ce face ca să fie adăpostită de vînturl.     Numărul locuitorilor este de 450. Govora e legată prin linia ferată, prin Halta Govora şi stațiunile Piatra-Olt pînă la stațiunile Băbeni, Rîurenl, Rîmnicul-Vălcea şi Ocnele Mari. Pădurile din împrejurimi formează un frumos parc, necultivat însă; localitatea e înconjurată de pădurl întinse, formate din fagi, ştejari, ulmi, anini, aluni, etc. Partea spre Sud fiind deschisă, dă o privelişte frumoasă spre Valea Oltului.  Istoricul.     Apele de la Govora sînt descoperite in 1878 de o Societate explorat

Prima atestare documentară a Sfintei Mănăstiri Bistrița este din 16 martie 1494, un act al lui Vlad Călugărul. Pisania : „†  Sfânta această şi dumnezeiască mânăstire pomeneşte-se a fi zidită din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici şi îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au luat… ” (1683). Ctitorie a boierilor Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Însă prima atestare documentară a mânăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparţinând lui Vlad Vodă Călugărul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariată de expediţia condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface între 1515-1519. Pictura a fost atribuită meşterilor zugravi Dumitru, Chirtop şi Dobromir de numele cărora se leagă şi fresca Mânăstirii Dealu de lângă Târgovişte şi executarea lucrărilor în p

      După cum afirmă mul ţ i, Călimăneşti este una din perlelele noastre balneoclimatice. Sinaia Vâlclii cum a fost numită pe drept cuvânt staţiunea  Călimăneşti de marele cărturar Nicolae Iorga se află la 18 km de Râmnicu Vâlcea, 81 km de Sibiu şi 195 km de Bucureşti.     Este aşezată la ieşirea din defileul Oltului, la poalele Carpaţilor Meridionali, acoperiţi de mantia verdelui  al pădurilor de foioase. Se află în partea de nord a Depresiunii Jiblea—Berislăveşti, la 280 m altitudine. Staţiunea este străjuită la nord de înălţimile stâncoase ale munţilor Cozia (1 668 m) şi Narăţului (1 509 m). Din aceşti munţi falnici ai Oltului se desprind culmile domale ale Priboienilor (675 m), Căciulatei (600 m), Băilor (580 m), pe partea dreaptă, şi Păuşei (650 m), Jardei (660 m) pe stînga.    La Călimăneşti s-au găsit obiecte din epoca bronzul .La Jiblea există o « fortificaţie de pămint » care ar putea fi din epoca feudală după cum presupune istoricul Dumitru Tudor (v. Oltenia ro

    Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.      România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani

    Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi a patra parte în care ajungem la Râmnicu Vâlcea trecănd prin Călimănești. Defileul Cozia    Cine a fost vreodată pe şirul de stânci înalte, pe care se află biserica Văraticu şi satul cu acelaş nume, nu va uită curând rninunata privelişte ce se vede de acolo. Cerul îşi preumblă încet cetele de nori, ce Iîcunună ca o aureolă de argint creştetele stâncilor uriaşe, dintre cari muntele Foarfeca îşi înalţă mai sus piscurile pleşuve. La apus se deschide, largă, valea Lotrului, prin care şerpueşte Lotrul zburdalnic, iarjos, intre pri-poarele munţilor Cozia, fierb valurile Oltului, se sbat în spume şi în clocote de mânie, ca să scape de strâmtoarea în care au ajuns. Defileul Cozia e cel ma