VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

        Vâlcea la 1860 în gravurile lui Auguste Lancelot Dieudonne Auguste Lancelot  face parte din pleiada de artiști francezi din secolele XVIII – XIX care a lăsat desene, schițe, acuarele ca pârți ale unor albume de călătorie documentând Răsăritul exotic. Lucrările lui fac parte din patrimoniul european de sorginte preromantică și romantică. Ajunge înainte de anul 1860 în ținuturile românești însoțindu-l pe istoricul francez Durrnny preocupat de războiul Crimeei. Artistul descrie și vizualizează realitățile românești în relatarea sa  De Paris a Bucarest , publicată în  „Tour de Monde" , apărut în 1865 la Paris.         Profitând de invitația prințului Brâncoveanu, care s-a dovedit a fi mare filantrop, ctitor și reparator de biserici, Lancelot pornește spre Oltenia. Deși bogat în peripeții, drumul de la Curtea de Argeș spre Cozia, prin Jiblea îl impresionează. Masa lui Traian       Natură țării noastre îl încânta și, că să o prezinte cât mai explicit, folosește expresii din c

         Schitul Ostrov a fost construit între anii 1518 - 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina. Numele de Ostrov îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliță) a Oltului în centrul orașului - stațiune Călimănești din județul Vâlcea.       Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu restul bisericii în 1760. Tot atunci în aceeași perioadă, pisania veche a fost înlocuită cu o pisanie în limba română cu litere chirilice.      De remarcat în arhitectura interioară tâmpla aurită din lemn de tei veche de când biserica, icoanele împărătești așișderea, poate cele originale după unii și Icoana Maicii Domnului, restaurată în 1791 de către un cunoscut zugrav de biserici al locului, Ioan Zugravul.               De asemeni, fără a minimaliza restul de valori, sunt trei ic

Pe lângă prezentarea unor imagini vechi din Vâlcea, cred că ar fi interesant, sa comparăm acele imagini cu cele din zilele noastre, păstrând pe cât este posibil, unghiul de fotografiere.  Pentru început să comparăm imagini din Parcul Zăvoi la un interval de peste 100 de ani. Intrare în Parcul Zăvoi Lacul Zăvoi                              Grupul Statuar ,, Renaşterea’’ Bustul lui Ştirbei Vodă (1849-1856) Monument în memoria lui  Barbu Dimitrie Ştirbei  realizat 1920 de Constantin Gh. Mihăilescu, din parcul „Zăvoi“  Fântâna  Turbatului În data de 29 iulie 1848,  în jurul acestei fântâni  s-a strâns o Adunare Populară şi s-a depus jurământul pe  Constituţia revoluţionară. S-au sfinţit steagurile revoluţiei şi s-a intonat în premieră Imnul Naţional de un grup de cântăreţi condus de către compozitorul român, Anton Pann Fântână arteziană Lacul Zăvoi Alee în P

Biserica este construită din  lemn  de  molid , peste care s-a aplicat tencuială pe interior și exterior. Pictura și iconografia îmbină armonios pictura țărănească, cu arta murală tradițională creștin-ortodoxă.  Ctitorul  bisericii Florea Ionescu, moșnean, împreună cu familia sa și cu sătenii care au contribuit la ridicarea lăcașului, apar într-un  tablou  colectiv în  pronaos . Deasupra ușii de la intrarea în naos se păstrează pisania originară, scrisă cu chirilice, potrivit căreia biserica a fost înălțată în  1861 , prin contribuția majorității sătenilor și că are hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Se păstrează și numele zugravului, Nicolae Bunescu Fotp  https://www.carinatataranu.ro/

Printre numele fotoreporterilor străini care au imortalizat viața cotidiană a orășenilor români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cel al lui Pragher iese în evidență. Peste 12.000 de fotografii realizate de acesta în România sunt păstrate la Arhivele Statului din Freiburg (colecția Willy Pragher include mai mult de un milion de fotografii realizate în perioada 1926-1992), fiind o adevărată iconografie a vieții sociale românești din veacul trecut. Wilhelm Alexander Pragher (Willi sau Willy Pragher) (4 mai 1908, Berlin – 25 iunie 1992, Freiburg) a fost un reporter-fotograf german care a făcut multe fotografii în România. Este fiul unui inginer chimist imigrat în București și al unei nemțoaice. A copilărit la București, în casa bunicului, un faimos negustor de blănuri de lux, Moritz Sigmund Prager, unul dintre stâlpii bisericii romano-catolice din București. S-a dedicat fotografiei din adolescență, iar la vârsta de 16 ani publicase deja prima broșură de fotografii reali