VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

       După ce a vizitat Mănăstirea Hurezi (vezi fotografii  aici ), Willy Pragher își continuă călătoria în judetul Vâlcea, trecând prin satul Milcoiu, unde este fascinat de arhitectura caselor.     Începutul lunii mai 1942 a fost ocupat cu o călătorie fabuloasă în Transilvania, continuată în Banat, Oltenia și încheiată la Câmpulung Muscel, în Argeș. Călătoria a durat de la 6 la 14 mai 1942. Penultima zi a călătoriei a fost petrecută prin Vâlcea și Argeș.         La 15 kilometri de Râmnicu Vâlcea se află satul Milcoiu (povestea numelui satului, ce vine de la un oștean al lui Mircea cel Bătrân, e scrisă pe site-ul primăriei localității - adică  aici ). Azi, după cum se vede, casele minunate din fotografiile făcute acum 73 de ani, nu prea mai există (fapt dedus din colecția de fotografii ale aceleiași primării ).     Azi ne delectăm cu aceste imagini idilice, iar curând vom poposi la Râmnicu Vâlcea. Fotograf: Willy Pragher Sursă © Blog Willy Pragher

     Mănăstirea Govora din comuna Mihăiești, județul Vâlcea, se află la poalele dealului Coşul Mare, la 6 km distanță de stațiunea Băile Govora şi la 18 km de Râmnicu Vâlcea, pe fosta moşie Hinţa.      Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţara noastră, fiind ctitorit între secolele XIV-XV, în vremea domnitorului Vlad Dracul. Nu se știe data exactă la care a fost zidită prima biserică pe acest loc. Numele sfintei mânăstiri vine de la cuvântul slavon gavariti, care înseamnă a vorbi sau izvor.      L a anul 1440, sub domnia lui Vlad Ţepeş, biserica a fost stricată de boierul Albu cel Mare. Ea a fost rezidită între anii 1492-1496, de către domnitorii Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mai târziu, între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab a făcut Sfintei Mânăstiri Govora o reparaţie totală, în vederea instalării în incinta acesteia a tiparniţei dăruite de Sfântul Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului.             Între anii 1710-1711,

       ,, La încrucișarea străzii Mihai Bravu cu Traian, se afla librăria lui Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu. Fără pretenția de a fi un centru al vieții literare, librăria atrăgea clienți și însemna un punct de referința în viata culturală a orașului. În ambianta agonizantă de dinainte de război, se întâlneau aici profesori, doctori, avocați și discutau literatură. Clădirea, ea însăși, impunea, fiind reprezentativă pentru stilul, pe linia influenței orientale, de sfârșit de secol. Caracteristic era balconul de la etaj, ieșit în stradă, adevărată broderie în ipsos, marcând prin rotunjimea formei răscrucea dintre cele două principale străzi ale orașului.''                                                                                                                         Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară                                                  http://www.istorielocala.ro/

     MONUMENTUL EROILOR DIN ORAȘUL VÂLCEAN BREZOI   este situat pe o stâncă, în apropierea Primăriei din localitate. El simbolizează România Mare și a fost ridicat în memoria celor 153 de eroi locali (Brezoi, Călinești, Mălaia și Voineasa), care s-au jertfit în primul război mondial, aducându-și prinosul lor de sânge în opera de făurire a României Mari.  Inaugurarea Monumentului Eroilor (1926)        Piatra fundamentală a fost aşezată în anul 1922 în prezenţa autorităţilor locale în frunte cu primarul Ion Bardaşu, prefectul Traian Mihăiescu, Otto Austerlitz - director "CARPATINA", elevii şcolii săteşti şi muncitorii de la "CARPATINA", conduşi de directorul Nicolae Iepureanu directorul Gh Vasilescu şi locuitorii din satele vecine. In perioada anilor 1930-1933 se adaugă la monument o cruce de marmură la cererea familiei sublocotenentului Teodor Gh. Crasnaru, fiind unicul lor fiu mort în luptele de pe Olt, din 1916, la varsta de 26 ani. După anul

      Îndrăgit de bunici și nepoți, orășel al aducerilor aminte, Călimăneștiul a fost dintotdeauna vestit pentru apele sale vindecătoare. Pe vremuri, însuși Napoleon al III-lea, la recomandarea doctorului Carol Davilla, se trata cu apă minerală adusă cu diligența de la izvoarele de aici. Oricum, peste orășelul de ieri, timpul a trecut cu îngăduință,       Chiar înainte de jumătatea sec. al XIX-lea, când s-a făcut analiza chimică a apelor minerale de aici, Călimăneștiul era de mult cunoscut pentru miracolul apelor ce bolboroseau în adâncurile munților din împrejurimi. Pe la începutul acestui veac s-a ridicat Pavilionul Central și s-au amenajat punctele de captare a izvoarelor de ape minerale atermale și termale. S-au construit băile și s-au mai înălțat câteva viluțe, dând astfel contur unui orășel cochet, vizitat des atât de domnii cu monoclu și cuconițe elegante (îmbrăcate ca la Paris!), cât și de oameni simpli, cu o condiție materială modestă.      De atunci timpul s-a scurs în

          Turnul Spart (Halbertum), a treia fortificaţie a sistemului de apărare, a fost construit în interiorul trecătoarei, la doar 5 km. de Turnu-Roşu. Înalt de 20 de metri, cu ferestre de tragere la trei nivele avea ziduri groase de circa patru metri la bază. Acoperişul, de formă conică, era compus din ţiglă.       În anul 1493, în urma unei invazii turceşti ce a prădat ţinutul Sibiului, regele Ladislau al Ungariei hotărăşte construirea unui turn masiv nu departe de Turnu-Roşu cu scopul de a asigura securitatea prin trecătoare.     Prin secolul XIX, a fost considerat, turn roman, componentă a “Porţii lui Traian”, deoarece pe aici au trecut o mare parte a trupelor lui Traian când au invadat Dacia. Turnul Spart a fost clar, o fortificaţie de graniţă şi un important punct de control la trecerea frontierei dintre Valahia şi Transilvania. Aşezat în aşa fel încât să controleze drumul care trecea pe malul Oltului, de la Cîineni spre Boiţa, complexul fortificaţiei

Culele: casele-cetati ale boierilor de altadata         Conacul lui Maldar este o veche cula olteneasca, ce pastreaza intacte toate detaliile de arhitectura ale acestora: zidurile groase, exteriorul varuit în alb maiestuos, turnul înalt si scarile interioare, iesirile “de taina” si mai ales cerdacul cu arcade, aflat pe toata fatada catului superior.         Cu un istoric de peste trei secole, culele erau initial locuinte boieresti fortificate, construite pentru apararea de invaziile turcesti – carjaliii si pazvangiii proveniti din raialele de la Dunare.         Culele sunt raspîndite în întreaga Peninsula Balcanica, iar în Romania cele mai cunoscute sunt situate în zonele Valcea – Maldaresti, Gorj si Mehedinti.         Legenda capitanului Maldar         Fiecare cula are legenda sa, iar dintre cele de la Maldaresti, cea mai emotionanta poveste este cea a capitanului Maldar – fiul paharnicului Nan. Tudor Maldar era unul dintre capitanii lui